Acasă la Aylin Cadîr! „Nașterea lui Amza ne-a dat peste cap cu totul“
Are acelaşi aer de puştoaică, doar că acum este căsătorită şi ţine de mână un băieţel de doi ani şi jumătate, iar în braţe un prunc de numai patru luni.
Ne-am întâlnit la final de februarie, chiar în ziua în care iarna s-a dezlănţuit cu furie, după o perioadă de primăvară incertă. A fost interesant să descopăr micul univers otoman al lui Aylin Cadîr (32), construit atât de frumos în jurul familiei pe care o formează cu avocatul Traian Paicu (36), cu obiecte dragi, care-i amintesc de copilărie şi de lumea cu poveşti turceşti şi arome orientale. De altfel, şi conversaţia noastră s-a purtat la o cafea cu aromă de mastic, în timp ce Pavel (2 ani şi jumătate) se juca în colţul său de la fereastră şi privea uimit la fulgii de nea de-afară, iar mezinul Amza (4 luni) îşi cerea dreptul la intimitate cu mama sa.
OK!: Locuiţi aici dintotdeauna?Aylin: Nu, doar de vreo trei ani. La parter stau părinţii lui, iar la etaj stăm noi.
Am văzut că, la parter, aveţi o adevărată expoziţie de tablouri.Da, părinţii lui Traian au o pasiune pentru artă. Şi ei, şi fratele lui Traian, Victor, sunt colecţionari de tablouri, sculpturi. Tatăl lui Traian ne-a adus şi nouă lucrări reprezentând tătari, dervişi, peisaje din Balcic, Dobrogea… Şi tangenţial, ne-am cultivat şi noi pasiunea asta de-a colecţiona.
Nu pot să nu observ că faptul că toată familia e strânsă sub acelaşi acoperiş e ceva ce ţine şi de cultura din care vii tu.Da, aşa este. Familia este cea mai importantă şi e bine să îi ai aproape. Părinţii mei au rămas la Constanţa şi vin din când în când la noi. Tata e foarte legat de Constanţa.
Dar la bunici ai mai ajuns?Ajungem destul de greu pentru că ei locuiesc într-un sat din Dobrogea. Ai mei merg mai des la ei.
Povesteai, la un moment dat, că e vorba despre un sat populat numai de turci, ceea ce pare incredibil în era „satului global“.Da. Acolo pare că timpul stă în loc, nu există sistem de canalizare, oamenii se duc şi-şi iau apa de la cişmea, animalele merg la păscut ca pe vremuri… Sufletul meu se trage de acolo, lucrurile acelea mi-au rămas dragi.
