Dana Războiu: «Am crescut într-o familie cu multă violenţă, abia așteptam să plec de acasă»
Dana Războiu, una dintre cele mai bune ştiriste din ţară, a dat televiziunea pe concursurile de robotică, la care participă şi fiul ei cel mare. Fosta vedetă tv a acordat un interviu de suflet pentru “Weekend Adevărul”.
„Weekend Adevărul“: Cum ai ajuns să organizezi prima competiţie de robotică din România?
Dana Războiu: Asociaţia „Naţie prin Educaţie“ a adus concursul ”BRD First Tech Challenge” în România. Totul a pornit de la Victor, copilul meu cel mare, care făcea diverse instalaţii cu fire şi cabluri, desfăcea maşina de cafea şi o asambla la loc. Weekendul trecut au venit la Sala Palatului 90 de echipe.
Copilăria ta cum a fost?
Eram foarte băieţoasă, jucam fotbal. Am o soră mai mică, dar părinţiişi-au dorit băiat, aşa că în copilărie am preluat eu rolul de băiat. Mi-am petrecut vacanţele la bunici, într-un sat dintre Arad şi Oradea. Îmi plăcea mai mult să sap grădina decât să spăl vasele. În adolescenţă aveam jeanşi rupţi, eram mare rockeriţă.
Părinţii tăi au fost mândri să te vadă la televizor?
Cred că da. Eu m-am desprins de părinţi. Odată plecată la Timişoara nu prea m-am mai întors în Arad, nu prea am mai ţinut legătura cu ei, vorbeam destul de rar. Eu mi-am dorit foarte mult să plec de acasă, am trăit într-o familie tensionată, cu multe conflicte, cu multe certuri, cu violenţă foarte multă, verbală şi chiar fizică.
Trăieşti fără televiziune acum.
Şi fără televizor. Nu-l mai deschid, îmi iau informaţiile din mediul online. Cel mai dor mi-e de munca de teren, să fiu reporter, să vorbesc cu oameni interesanţi de la care am ce învăţa. Mai am propuneri să revin, dar în general sunt pentru emisiuni de divertisment, ceea ce mă surprinde şi pe mine. Deocamdată sunt într-o pauză.
Te-ai mutat în Viena când fiul tău a avut probleme de sănătate.
În România nu am găsit serviciile medicale de care aveam neapărat nevoie pentru copil, care s-a născut cu o malformaţie congenitală la inimă. Ne-am şi închiriat o casă pe trei ani. Am plătit trei ani, dar nu am stat atât, nu mi-am găsit locul acolo.
Femeile se tem să vorbească deschis despre probleme.
Eu am divorţat acum mulţi ani. Eram atât de supărată şi de revoltată încât nu mi-a mai păsat de imaginea mea şi de faptul că poate nu dă bine. Atunci am fost la poliţie, am făcut plângere, acum, privind în urmă, mă gândesc cât curaj am avut totuşi, pentru că primul meu soţ era politician, fusese ministru, era susţinut de partidul lui. Nu, nu a fost un incident izolat, a fost picătura care a umplut paharul.
Ce te-a salvat?
M-am prefăcut. M-am prefăcut că mi-e bine, m-am prefăcut că sunt puternică până am ajuns să fiu aşa. „Fake it ‘till you make it“ la mine a funcţionat perfect. Eram în continuare prezentatoarea TVR-ului, nu conta că am plâns toată ziua, eu seara trebuia să fiu fresh, zâmbitoare, senină, puternică.
