De ce s-a călugărit actorul Dragoș Pâslaru. Ce relație are cu familia lui
Dragoş Pâslaru (66 de ani), cel care a făcut roluri memorabile în ”Pruncul, petrolul şi ardelenii” (1981) sau în “Drumeț în calea lupilor” (1988), a renunţat la actorie, în urmă cu 26 de ani. A devenit Părintele Valerian, la schitul Pătrunsa, din Arhiepiscopia Râmnicului. Decizia de a renunţa la cele lumeşti şi de a îmbrăca hainele monahale a luat-o în 1990, după Mineriada din Iunie, când a fost bătut cu bestialitate de mineri.
Trăiește restras și ar fi făcut-o așa poate pentru totdeauna, dacă, așa cum a mărturisit chiar el într-un interviu-eveniment pentru "România, te iubesc!", nu i s-ar fi sugerat, chiar poruncit, să facă asta. Reporterul emisiunii de la Pro Tv, Alex Dima, a stat o zi întreagă în preajma Părintelui Valerian și a încercat să-l descopere.
Fostul actor a vorbit cu sinceritate și pioșenie despre viața pe care a adoptat-o acum mulți ani. Totul a pornit de la Revoluție, unde a devenit o figură cunoscută și, mai apoi, la Mineriadă, unde a fost bătut crunt. A intrat în comă, iar când și-a revenit, și-a schimbat viața radical.
A fost mereu o persoană credincioasă, dar nu în felul în care a devenit după momentele grele prin care a trecut. “Eu am fost totdeauna credinicos. Purtam crucea la gât, chiar și când mi-au spus să o dau jos”, a povestit părintele.
A fost întrebat, în Piața Universității, dacă are duhovnic. La acea vreme nu avea, dar de atunci, timp de doi ani l-a căutat. “Când am ajuns la limita deznădejdii, l-am întâlnit. Voiam să mă călugăresc”, a mai adăugat fostul actor.A ajuns la Mănăstirea Frăsinei, unde l-a găsit pe Părintele Ghelasie, un om pe sufletul său. După Frăsinei, a ajuns la Pătrunsa.Întrebat de ce a ales calea călugăriei, Valerian a recunoscut deschis: "Habar nu am, m-am umplut de ideea asta. Dar nu regret nimic, o secundă nu regret".
N-ar fi vrut să se întoarcă din pustietate
Perioada în care a trăit în pustietate i-a fost pe plac. Deși ar fi putut să o considere o încercare de netrecut, Dragoș Pâslaru s-a simțit mai bine ca oricând, mai aproape de Dumnezeu, de cele spirituale, de esență. Nu ar fi vrut să renunțe la această perioadă, dar i-a fost încheiată de mai marii bisericii. Aceștia au considerat că este cazul să se apropie de oameni și să propage cuvântul Domnului.“Am stat și eu prin pustie, dar asta nu înseamnă că sunt pustnic. Dar era tare bine acolo. M-am întors la poruncă. Trăiam din ce trăiți și dumneavoastră. Sigur că se cere mai multă rugăciune, mai multă atenție. Pustnicii adevărați mi-au spus că acolo e contactul deplin, adevărat.Mâncam grâu, semnințe, pâine, un borcănel cu dulceață, puțină miere, dar toate cu măsură. Dar nu la astea te gândești”, i-a mărturisit lui Alex Dima.A spus că gândurile pământești l-ar fi îndepărtat de esența a ceea ce ar fi trebuit să facă: mătănii, rugăciuni, iar împăcarea cu sine însuși s-a făcut urmând o singură cale: “Admiți că ești cel mai mare păcătos din lume și de atunci Dumnezeu începe să lucreze cu tine. Fericirea nu e posibilă aici, e posibilă doar acolo sus”.
Care sunt legăturile cu familia lui
Părintele Valerian nu este singur pe lume. Are chiar și un copil, dar a ales să-l alse în grija lui Dumnezeu, așa cum el a recunoscut, pentru că, spune el, aceea este grija supremă.
"Mi-e frică de mine. Cu adevărat. Nu e fandoseală. Că știu ce fac. Nu o să mă spovedesc, dar o să-ți spun că mi-e frică de mine. Mai e mult până departe și nu știi când vine (moartea n.r.). A hotărât Dumnezeu că asta a fost și gata. De asta mi-e frică.
Niciodată n-aș fi fost în stare să am grijă de ei (de familie n.r.) așa cum a avut Dumnezeu. Îi pomenesc tot timpul, cu lacrimi, cu sfâșiere, neîncetat, dar știu că are grijă, că mi-a promis. Asta e slăbiciunea mea. Nu am cum să nu plâng după tata și mama. N-am cum să nu fiu îngrijorat de copii, dar asta e slăbiciunea mea, că știu că Domnul are grijă. Când a mințit Domnul? Când a eschivat? Niciodată. A venit pentru mine și a mâncat bătaie, a fost omorât și flegmat”, s-a confesat fostul actor în fața reporterului “România, te iubesc!”
