Exclusiv! Drama actriței Carmen Stănescu, la 92 de ani. Nu se mai poate da jos din pat
Fermecătoarea actriţă a bucurat generaţii întregi cu apariţiile ei în filme şi piese de teatru, dar mai ales în emisiunile de varietăţi. Însă azi, după 7 decenii de carieră, Carmen Stănescu nu-şi mai poate face meseria din cauza vârstei înaintate, 92 de ani, dar şi din cauza unor probleme de sănătate care o ţin la pat. Soțul ei, maestrul Damian Crâşmaru, ne-a povestit cum e viața lor, cu bune, cu rele.
La cei 92 de ani ai săi, Carmen Stănescu este o emblemă a teatrului şi a filmului românesc. A debutat în 1945 cu rolul Ecaterina Ivanovna, în “Frații Karamazov”, iar de-a lungul carierei a avut ocazia să joace cu toți maeştrii teatrului românesc, dar şi cu actori din generaţia tânără. De câțiva ani însă, actriţa nu mai este în lumina reflectoarelor, din cauza problemelor de sănătate. Reporterul Click! l-a întâlnit în schimb pe soțul ei, maestrul Damian Crâşmaru (86 de ani), care duminică (17 septembrie) a urcat pe scenă în piesa “Quartet”, la Teatrelli, alături de Adela Mărculescu, Florina Cercel şi Costel Constantin.
“Actriţa Carmen Stănescu nu e deloc bine. A făcut o gonartroză şi nu mai poate merge (n.r. afecţiune cronică a genunchiului, invalidantă, cu evoluţie progresivă, prin care cartilajul se degradează progresiv, cu apariţia durerii şi limitarea mobilităţii). Ea a fost şi campioană la atletism, la <suta de metri>, a fost sportivă mare, a mai practicat şi alte sporturi, a fost cinci ani în echipa națională de tir. La vârsta ei, doctorii se tem să o opereze, pentru că e posibil să apară şi alte complicaţii. Merge destul de dificil, nu mai joacă nicăieri şi, sincer, nici eu nu mai vreau să joc. Am peste 66 de ani de teatru. Am urcat în scenă de 19.900 de ori. Au fost săptămâni în care am jucat de 14 ori, au fost dăţi când am căzut în scenă sau când m-au dus la balamuc”, ne-a povestit, copleșit, marele actor.
“Eu am început să joc teatru în 1953, am îngropat câteva generaţii de mari actori zdrobitori, uriaşi, despre care abia se mai vorbeşte. De exemplu, despre domnul George Calboreanu nu pomeneşte nimeni, n-am văzut o recenzie, un cuvânt, o anmintire, o poză, nimic. Suntem uitaţi, ăsta-i adevărul. Eu sunt ultimul care a mai rămas care se închină la minunata scenă ca la un mucenic. Am jucat şi tineri frumoşi, nu bătrâni libidinoşi ca acum. Teatrul e un lucru care s-a pierdut foarte mult, eu sunt şi profesor, dar o să mă retrag curând. Cel mai mare autor pentru mine e Cehov. În Anglia, când se joacă teatru, biletele se cumpără înainte cu câteva luni şi se pun la oglindă, iar atunci când se bărbieresc sau se spală, numără zilele care au mai rămas până la reprezentație. Am ieşit la pensie, am avut roluri grele. Film nu mai fac. Am fost cooptat, dar m-am retras. Cu teatrul e mai greu. Filmul circulă mai uşor prin Europa”, ne-a mai spus Damian Crâşmaru.
N-a mai jucat teatru din 2004
Actriţa s-a născut în 29 iulie 1925 în Bucureşti. A urmat Conservatorul Regal de Muzică şi Artă Dramatică, promoţia 1944-1948, la clasa profesoarei Mărioara Voiculescu, apoi a debutat în 1945 cu rolul Ecaterina Ivanovna în piesa "Fraţii Karamazov". Începând de atunci şi până astăzi, a interpretat peste 30 de roluri pe scena Teatrului Naţional, precum şi pe scena altor teatre din Bucureşti. Ultimul ei proiect datează din 2010, filmul documentar “Măria sa, Birlic”, unde a interpretat propriul rol. La TNB a jucat ultima oară în 2004, în “Egoistul”, în regia lui Radu Beligan.
S-au căsătorit în 1957. A cucerit-o cu un sandviș
“Jucam rolul titular din <Doamna nevăzută>, de Calderon de la Barca, când Gabriel Dănciulescu, partenerul meu, s-a îmbolnăvit şi a trebuit să fie înlocuit peste noapte cu Damian Crâşmaru. Era în 1955. Aveam 30 de ani şi o carieră de zece ani pe scena Teatrului Naţional, unde ajunsesem încă din anul II de Conservator. Damian Crâşmaru avea 24 de ani şi abia terminase studiile, ca şef de promoţie. În spectacol, avea să joace rolul celui care se îndrăgostea de personajul interpretat de mine. Într-o pauză, la repetiţie, el avea o chiflă cu şuncă, iar eu, cum sunt gurmandă, probabil că aşa căscam nişte ochi la şunca lui, încât mi-a oferit-o. El e cu şase ani mai mic şi mă văzuse jucând şi mă aprecia, dar de îndrăgostit cred că s-a îndrăgostit văzând că mâncam cu atâta poftă”, a povestit actriţa pentru „Jurnalul spiritual”. În 1957 se căsătoreau civil la București, iar în 1961 se cununau religios la Sinaia, așa că în 2007 și-au sărbătorit nunta de aur. Nu au avut copii.
