INTERVIU Ștefan Rebeja și-a salvat fratele electrocutat pe tren, cu premiul câștigat la "Îmi place dansul". Cum li s-a schimbat viața
Numele fraților Rebeja apare constant în presă, având legătură cu dansul și cu actoria. Pe Ștefan Rebeja fanii dansului îl știu de la "Dansez pentru tine" (PRO TV), unde a dansat cu Roxana Ionescu, dar și de anul trecut, de la show-ul "Îmi place dansul", de la Kanal D, unde a câștigat premiul de 100.000 de lei. Bani cu care și-a deschis o cafenea inedită, dar cu care și-a ajutat și fratele mai mic, după ce acesta a fost electrocutat pe un vagon de tren și a ajuns la un spital din Belgia, cu arsuri pe jumătate din corp. Despre viața lor de telenovelă, Ștefan Rebeja ne-a povestit într-un interviul exclusiv.
- Click!: Toată lumea te știe de la "Dansez pentru tine", de la Pro TV, și de la "Îmi place dansul", de la Kanal D, unde ai câștigat marele premiu. Dar cine e Ștefan Rebeja și de când ești în lumea dansului?
Ștefan Rebeja: Am 29 de ani, sunt din Republica Moldova, Chișinău, și baza mea e de dansator sportiv, iar la "Dansez pentru tine" am făcut și alte stiluri. Am avut o lungă experiență după "Dansez...", am avut o școală de dans în Alexandria, am avut un proiect în București, pe urmă am lucrat și cu Mihai Petre. Au fost multe și diverse activități.
- Câți ani aveai când ai început cu dansul?
11 -12 ani. Și am venit în România în 2009, în Focșani, am dansat cu Guguiatu Alexandra, care locuia acolo la aceea vreme. M-am antrenat în Bacău o perioadă. Și în clasa a 12-a am decis cu o colegă să vin la castingul pentru "Dansez pentru tine". Avem 19 ani și am venit, de fapt, să-i aduc pe ei la casting. Îmi luasem mașină, eram tânăr, rebel, dornic de a conduce. M-am oferit să-i aduc eu. Am fost și eu la casting și să vezi că m-au luat pe mine și nu i-au luat pe ei. Așa am ajuns în lumea dansului din România. Era 2011 și am dansat atunci cu Roxana Ionescu. Am fost un sezon, după care am rămas în echipa de dans a lui Edi Stancu. Am lucrat și ca asistent de producție o perioadă.
- În 2013 s-a terminat "Dansez pentru tine". Ce ai făcut după aceea?
Am lucrat cu Mihai Petre în paralel, la el la școală. Dar cred că cel mai important a fost că m-am întors la Chișinău pentru fratele meu, l-am antrenat o perioadă, eu i-am pus bazele dansului. Suntem patru frați în total, mai avem 2 mai mari. Cel mai mare are 40 de ani, următorul are 38, eu 29, și Alex, 17 ani.
- Cafeneaua este prima ta idee de afacere în care ai investit?
La început am vrut să deschid un atelier de croitorie. În același loc, unde este și cafeneaua. Fiind dansator, mereu am avut probleme cu zona asta de haine. Mi-am dorit să am un atelier care să fie dedicat oamenilor de spectacol. Ideea a venit în 2018, am lansat-o în 2019, pe 8 aprilie. Din păcate, s-a întâmplat accidentul cu fratele meu în iunie, la câteva luni după ce am deschis. Lucrurile au mers mai prost, am fost plecat 5 luni în Bruxelles. N-a mers deloc bine cu atelierul, apoi a venit pandemia și zona cultural artistică a fost foarte afectată și am decis să îl închid.
- De fratele tău, Alex, ești foarte apropiat și s-a văzut anul trecut când ai stat cu el în Belgia după ce a suferit accidentul. Ai creat un eveniment fără precedent. Cum ai primit vestea că a fost electrocutat?
Era o zi de duminică. Eram în atelier și lucrăm. El nu avea telefonul la el, era la un coleg. Colegii lui nu știau numărul meu și mi-au scris pe Facebook. Iar mesajele vin mai greu de la cei care nu-ți sunt prieteni și nu le vezi. Am aflat și mi-au spus că s-a întâmplat să ardă, n-am mai stat la discuții și m-am dus direct la spital. Avea și actele la el în geantă, dar era trecut pe un monitor roșu ca persoană neidentificată. A fost un maraton, o nebunie, o problema între viață și moarte, era un moment de disperarare, dar am zis să căutăm soluții și să luăm decizia cea mai bună pentru a fi el bine. Nu erau locuri la spital, nici la Floresca, nici la copii. Și norocul meu a fost că am vorbit cu ministrul sănătății, pe vremea aceea Sorina Pintea. Ea a dat și o ordonanță potrivit căreia cei cu peste 45% sau 50% arsuri pe corp să fie transportați de urgență peste hotare. Îi mulțumesc și lui Vlad Voiculescu cu ocazia asta, pentru că s-a implicat atunci. S-au implicat mulți financiar. Asta e ceva ce voi oferi înapoi toată viața mea. Au donat prietenii mei din Australia, din America, Rusia, de prin toate continentele. De la campioni mondiali la dans, la oameni simpli. Nu m-am așteptat la așa suport din partea oamenilor.
- Cum ți-a venit ideea cu cafeneaua?
Ideea a venit pentru că voiam să salvez acest spațiu. Am zis să combin cafeneaua cu arta și să creez un loc special. Ideea a venit pe 31 mai, am zis să fac asta, mai ales că veneau mulți prieteni la mine. Am zis să-i trasform în clienți și să vând cafea. Cafeaua este al doilea produs vândut din lume după petrol. Și am pornit în explorarea ideii. Am testat cafele, am vizitat cafenele de specialitate din București. M-am făcut un mini expert, am învățat cum se face cafeaua, încă sunt un novice în a face cafele, dar sunt dispus să învăț.
- Ai și o sală de dans aici?
E un studio micuț de dans, nu țin cursuri de dans acum, din cauza pandemiei. Casa era închiriată și am zis de ce nu să o folosim pe toată dacă tot plătim chirie. E un spațiu în care ne mai antrenăm.
- Înainte erai băutor de cafea?
Nu, nu eram. Noi basarabenii suntem mari băutori de ceaiuri. Tradiția noastră era să bem ceaiuri, la școală aveam felii cu unt și gem, dar beam ceai.
- De unde vine numele cafenelei Human Coffee?
De la prietenie. Mi-am dorit să creez o conexiune mai mare între produs și om. Asta am simțit, mă reprezintă, am decis că de aici vine recunoștința mea pentru prietenii care m-au ajutat. Să împărtășesc cu oamenii și să vină pentru experiența de aici, nu neapărat pentru cafea. Am suplimentat cu mai multe feluri de cafea, dar am și apă, bere, suc, cocktailuri. Meniul este în lucru. O cafea espresso costă 6 lei, dublu e 8 lei, cappuccino, 10 lei și frape-ul, 12 lei, astea sunt cele mai populare.
- Ai avut duminică lansarea. Cum a fost?
A fost o experiență wow, însă din cauza reglementărilor ne-am străduit să întindem evenimentul pe mai multe ore. Nu mă așteptăm să ajungă atât de multă lume, mulți prieteni. Să chemăm 10-15 oameni pe oră. Deschiderea ne-am străduit să fie conform normelor impuse de autorități. Și a fost emoționant. Părerea multora a contat, mi-au scris mulți, mi-au dat mesaje.
- Fiind în curte te-ai pregătit deja pentru sezonul de toamna-iarnă...
Da, am paturi pe fiecare scaune, am încălzitoare.
- Ai și istalație cu lumini...
Da, am montat-o eu pînă la 4 dimineața, înainte de deschidere. Am făcut multe singur, parchetul din curte le-am montat cu un prieten, la fel gresia și faianța din bar, de mine-s puse.
- Anul trecut ai fost la concursul "Îmi place dansul", de la Kanal D, unde ai câștigat 100.000 de lei. Cât ai investit în acest bar?
Cam atât. Dar mulți s-au dus pe tratamentele fratelui meu. 100.000 am investit în această afacere. A fost greu, m-au ajutat și frații mei care sunt în Italia. E o afacere de familie.
- Cu cine ai rămas în relații bune de la Dansez pentru tine?
Cu toată lumea.
Alexandru Rebeja, primul interviu după accidentul suferit anul trecut
Tânărul care pe 16 iunie 2019 s-a apropiat periculos de mult de liniile de înaltă tensiune - 27.000 de volţi, pe podul CFR din Herăstrău este acum bine și sănătos. Alexandru Rebeja a fost atunci salvat de Luca Cezar Petreşteanu, actor în serialul "Profu", de la Pro TV, într-un gest disperat, reușind să fie și el rănit, la rândul lui. La un an și cinci luni de la groaznicul accident, reporterii Click! l-au întâlnit pe Alexandru Rebeja, tânărul de 17 ani care-și ajută fratele, pe Ștefan Rebeja, la terasa deschisă de acesta. Am stat de vorba cu el la un ceai, în curtea cafenelei și iată ce am aflat.
- Click!: Toată lumea te știe că ești fratele mai mic al lui Ștefan și apoi că ai suferit accidentul acela teribil.
Alexandru Rebeja: A trecut un an și jumăte de atunci, a fost greu, dar m-am refăcut rapid datorită medicilor și datorită tehnicilor foarte rapide de recuperare din Belgia, am avut mare noroc că am ajuns acolo. Eu fiind dansator sportiv și tânăr a fost mai ușor să mă recuperez. A fost o perioadă ușoară după ce am ieșit din spital.
- Cât ai stat în spital?
Am stat din 16 iunie, pînă în octombrie. Jumătate de an, cam așa.
- Frații tăi ți-au fost aproape mereu. Cine ți-a mai fost alături?
Mulți români de suflet, români din Belgia, au fost alături de noi.
- Mai ții legătură cu Luca Petreşteanu, tânărul care te-a salvat?
Da, normal, suntem prieteni. Chiar duminică a venit și el la deschiderea cafenelei. Și țin legătura cu toți care erau acolo. Eram și suntem prieteni în continuare.
- Ai rămas cu sechele de atunci?
Chiar nu am rămas cu nimic, surprinzător.
- Tu mai ești la școală? Ce mai faci altceva?
Sunt în clasa a XII-a la Dinu Lipatti, la actorie. Vreau să urmez și eu UNATC, ca și Luca, după ce termin liceul, asta e ce-mi place să fac și pe parcurs vor urma și alte oportunități. Sunt deschis la orice.
- Faci în continuare dansuri?
Nu, dans nu mai fac de vreo 2-3 ani. Am făcut de mic pînă la o anumită vârstă, că să mă dezvolt corpul și mobilitatea, dar am renunțat, pentru că și-a cam făcut treaba dansul în viață mea. Dar mi-a prins bine.
