Mircea Albulescu: “Am văzut cu ochii mei evrei agăţaţi în cârlige la abator”
În anii copilăriei, Mircea Albulescu a fost marcat de ororile din Al Doilea Război Mondial. Viitorul mare actor s-a născut la Bucureşti, în 1934, fiind unicul copil în familie.
Tatăl său, Vasile, era român din Vlaşca, studiase la Conservator şi era dirijor de fanfară militară, iar mama sa era o poloneză frumoasă, pe nume Olga Tempinski. Aceasta a fost catolică, iar în toată copilăria sa l-a dus, duminică de duminică, la biserica Bărăţia din Bucureşti. Într-un interviu acordat săptămânalului “Weekend Adevărul” în 2012, maestrul a vorbit despre anii tulburi ai conflagraţiei mondiale şi despre momentele cumplite trăite atunci.“Era o perioadă extrem de tumultuoasă, mai ales în primăvara lui '44... Când s-a bombardat foarte serios Gara de Nord”, povestea Mircea Albulescu.
“E, lângă Gara de Nord e Spitalul Militar. Datorită faptului că taică-meu fusese militar, dirijor al Fanfarei Militare - la vremea aia era deja în rezervă -, mama s-a operat la Spitalul Militar. Când ne-am dus s-o vedem a început bombardamentul! Eram acolo unde se bombarda serios! Tata a avut această inspiraţie: <<Ne aruncăm pe burtă acolo unde este trotuarul mai înalt>>. N-am înţeles, l-am întrebat: <<Da' de ce să ne culcăm acolo, cu capul în canal, pe marginea trotuarului?>>. E, dacă puneai capul jos acolo, pentru ceea ce venea dinspre casa care ar fi fost bombardată - cărămizi, moloz, schije de la bombe -, ai fi fost apărat. Ne-a ajutat Dumnezeu şi am scăpat. După care ne-am refugiat la vreo 20-30 de kilometri de Bucureşti, într-o comună, până în august ‘44. Acolo am avut câteva experienţe extraordinare. Tata venea pe bicicletă de la Bucureşti. Nu prea exista pâine pe la ţară, iar tata aducea de la Bucureşti pâine pentru noi şi pentru gazde, iar pentru mine - ciocolată. I-am dat, din ciocolata de la tata, unui copil de acolo, din sat. A scuipat-o! Nu i-a plăcut ciocolata! Mi-a folosit mai târziu această experienţă în relaţia cu publicul. A venit apoi instalarea comunismului şi tranziţia către alte valori... Sigur că s-au pus premisele unei alte instalări, pentru că am schimbat stăpânul. Păi înainte, cu „heil-hitlerismul", cu „Garda şi Căpitanul" legionarilor, Dumezeule!, am văzut cu ochii mei evrei agăţaţi în cârlige la abator! La abator, oameni buni! Să nu mai fie niciunul. Nimeni de nimeni dintre ei”, spunea actorul.
Citeşte interviul complet pe adevarul.ro!
