Siminică face acum îngerii să râdă
Nu e român să nu fi auzit de Siminică, cel mai iubit clovn de la circul Globus. După ce a făcut generaţii întregi să râdă cu gura până la urechi, Simion Avram, căci aşa îl chema pe artist, a plecat joi seară să facă glume printre îngeri. S-a stins la vârsta de 81 de ani, pe un pat de spital.
Clovnul cu zâmbetul cât toată faţa ajunsese un bătrânel trist, ţintuit la pat de boală. De doi ani nu mai ieşea din casă şi era îngrijit de soţia sa. Copiii şi nepoţii erau plecaţi demult din ţară.
În ultimele două săptâmâni a fost internat la spitalul Floreasca, din cauza problemelor de sănătate şi acolo şi-a găsit sfârşitul joi seară, după o viaţă dedicată arenei. Siminică, cel mai mare artist de circ al tuturor timpurilor, are o poveste sfâşietoare.
În urmă cu un an, comicul şi-a deschis sufletul într-un interviu pentru Revista Taifasuri în care a mărturisit cum s-a născut în cuşca leilor. Se întâmpla în 1936, în Bucureşti.
“Mama avea deja doi -copii şi urma al treilea, adică eu. Când caută o gazdă, oamenii o întrebau dacă are copii şi, când aflau că are, n-o mai primeau, gândindu-se că aceştia fac stricăciuni prin curţi. Patronului circului la care lucra mama, Bercuini, i s-a făcut milă de ea şi, când a murit un leu, a îmbrăcat cuşca în carton şi i-a dat-o ei. Apoi au apucat-o durerile facerii şi au dus-o la Spitalul de -Copii, unde m-am născut eu. Apoi m-a crescut în cuşca leului! (...) Până la patru ani eu nu am mers în picioare şi nici nu am vorbit. Cu chiu cu vai, mama a găsit o proprietăreasă, undeva pe Strada Comarnic. Îmi aduc aminte că era o curte lungă, în care şedeam noi, copiii. Într-o zi, m-am sculat în picioare, am luat-o la fugă şi am dat cu capul în gard. Apoi m-am ridicat şi am început să vorbesc şi să merg!”, îşi începe maestrul povestea de viaţă.
Acum nu mai merge deloc. “Durerile mă chinuie. Soţia, pentru care mă rog la Dumnezeu să o ţină sănătoasă şi să aibă putere să mă care prin casă, este sprijinul meu. Singur nu mai pot merge. Eu nu mai pot ajuta pe nimeni pentru că nu mai am putere”, s-a plâns fostul acrobat, care zăcea la pat de aproape un an.
A început să se antreneze pentru arenă la cinci ani, iar la şapte ani debuta într-un număr de acrobaţie şi contorsionism.
Artistul povestea că erau atât de săraci încât el şi sora lui, Elena, se antrenau folosind frânghia pentru rufe a mamei sale şi un ţăruş de fier pentru a-şi încropi un trapez. În scurt timp, cei doi şi-au făcut un nume, pentru că executau elemente acrobatice de dificultate mare fără lonjă de siguranţă.
Dar abia acum începea coşmarul pentru Siminică. Sora lui îşi pierde viaţa, prăbuşindu-se de la 15 metri înălţime, în faţa a 3.000 de spectatori, la Râmnicu Vâlcea, în urma unui număr periculos. Avea doar 19 ani şi era însărcinată în 3 luni.
Ulterior, şi-a pierdut şi celălalt frate, la 32 de ani, după o operaţie nereuşită.
Marele maestru s-a pensionat în 1987 însă a continuat să lucreze în ţară şi străinătate până în 1995. Avea 8 fracturi de mâini şi picioare şi a fost de multe ori la un pas de moarte.
Cel mai grav accident a fost la Târgu Măgurele, când i s-a rupt trapezul şi a căzut de la 12 metri. Siminică a fost însurat de două ori. Primul, eşuat cu acrobata cehoslovacă Enrika Zavata.
Cei doi au fost împreună patru ani. Acum, era căsătorit cu fosta balerină Doina Florea, cea care a avut grijă de el până la ultima suflare.
Click! spune
Trupul neînsuflețit al artistului va fi depus azi, la orele 10.00, în foaierul Circului Metropolitan, fost Globus. Bogdan Stanoevici, director al Circului Metropolitan Bucureşti ne-a precizat că după două ore, Siminică va fi dus la capela bisericii Sf Oltea, din spatele circului. Luni, 1 octombrie, Siminică va fi înmormântat la cimitirul Bellu, pe Aleea artiștilor.
