Sofia Vicoveanca învaţă engleza de la un meditator pe cinste
Sofia Vicoveanca (74 de ani) e o figură aparte în lumea artistică. Pe cea supranumită “Privighetoarea Bucovinei” am întâlnit-o în platoul emisiunii “Ne vedem la TVR”, prezentată de Marina Almăşan. Cântăreaţa ne-a vorbit cu mare drag despre despre fiul ei, Vlad, dar ş i despre nepoţele ei, Sofia şi Maria.
- Click!: Fiul nu v-a urmat în lumea artelor, deşi a studiat pianul.
Sofia Vicoveanca: Ei, ba da, este operator, cameraman. Nu e neapărat nevoie să cânţi. Ceea ce face el tot are legătură cu arta.Atunci, poate nepoatele vă calcă pe urme...Nu, ele acum sunt cu şcoala, învaţă. Cea mare, Sofia, e la liceu, iar cea mică, Maria, e în clasa a şasea. Învăţăm acum, nu e de glumă.
- Dar nu are niciuna ureche muzicală?
Maria e artista. Are înclinaţii de regizor, ne pune să facem spectacole. Îmi zice „Mămuca, acum tu faci aşa, acum aşa”...
- Mămuca vă spune, nu bunica?
Da, eu sunt mămuca. În Bucovina aşa se spune la bunică.
- Sunteţi tare mândră!
Ooo, da! Sofiei îi place foarte mult să citească, iar Maria a luat nişte examene atestate de Cambrige. Ea vorbeşte foarte bine engleză, eu, doar cât să nu mor de foame.
- Nu v-a meditat mezina la engleză?
Am fost, recent, câteva zile la Viena, într-o vacanţă în familie. Într-una dintre zile, am rămas doar cu cea mică, Maria. Eu nu mă descurcam cu engleza, atunci ea a început să îmi predea chestii uzuale. Apoi îmi zicea: “Măi, mămucă, eu muncesc aici, ce faci, tu nu înveţi?”.
- La ce se mai pricep nepoatele?
Să gătească. Sunt foarte pricepute.
- De la dumneavoastră, probabil, au învăţat.
Nu. De 14 ani, de când sunt văduvă, eu nu mai gătesc, mi-am zis că nu mai are rost să gătesc doar trei polonice pentru mine. Merg mai mult pe crudităţi.
- Aşa vă şi menţineţi în formă...
Ah, nu cred că de la asta. Mai degrabă e din familie, tata era mai hitioan, adică mai slab. Apoi, dacă mă apuc de curăţenie prin casă, la sfârşitul zilei ajung să mă întreb: măi, dar eu am mâncat astăzi? Nu sunt mâncăcioasă, nu consum dulciuri...
- Dar vicii aveţi? O ţigară, o cafea...
Nu ştiu să ţin ţigara în mână. Acum vreo 40 de ani eram pe la Adjud - n-am să uit toată viaţa asta! - am luat de la o dansatoare o ţigară. Eram tare supărată. Am inhalat fumul, ca o neştiutoare ce eram, apoi, când am intrat pe scenă, am simţit că salivez, că se învârte totul cu mine, că mi se face rău... Am lăsat cântecul şi am plecat. Am jurat că nu mai pun gura pe ţigară! Dar, ca fumătoare, trebuie să ai nişte mâini frumoase, delicateţe când ţii ţigara între degete, graţie când mişti mâna...
- Deci vocea mai groasă nu o aveţi de la fumat.
An, nuu. Mi s-a schimbat vocea după ce am născut.
- Nu beţi măcar o cafeluţă, dimineaţa?
Nu, deloc. Am tensiune oscilantă şi nu am voie. Dar trăiesc atât de bine fără vicii! Când mă duc în vizită undeva, fireşte, mă întreabă dacă beau cafea, iar eu întreb “Ştii să faci ceai din cafea?” Adică multă apă şi nici o linguriţă cu cafea, atât cât să schimbe foarte puţin culoarea apei.
- Aveţi 74 de ani, mai şofaţi?
Da, cum să nu? Însă nu prin Bucureşti. Conduc prin Suceava, la cimitir, la soţul meu, merg la Vicov, unde am o expoziţie de costume populare, la cumpărături mai merg cu maşina. Nu alerg, nu merg cu viteză, căci o singură dată poţi greşi cu maşina şi e suficient... Am 35 de ani de condus şi nu am avut niciun incident, slavă Domnului! Nici amenzi nu am primit.
- Ce maşini aţi condus?
Am avut două Dacii, o Lada, pe care am luat-o după un turneu în Basarabia. Mă întrebam ce să fac cu atâţia bani pe care mi i-au dat oamenii ăia, iar Nicolae Botgros m-a întrebat de ce nu iau o maşină. Aşa că am luat o Lada. Am mai condus un Polo, iar acum am o Toyota Auris.
- Acum câţiva ani, fiul dv a divorţat. În ce măsură v-a afectat?
Astea-s lucruri de altă natură, nu mă bag eu în aşa ceva. Nora mea, Ioana, şi acum mă sună şi vorbim. Şi ei vorbesc între ei.
- Aţi fost o soacră incomodă?
Nicidecum. Am învăţat de la mama mea, care, de exemplu, l-a iubit foarte mult pe ginerele ei, pe soţul meu. De câte ori veneam la ea, îl întreba mereu pe el “Victoraş, ce să îţi mai facă mama? Victoraş, ce să îţi mai dea mama?”. Iar eu m-am supărat: “Ce tot atâta Victoraş, că eu sunt fata ta!”. Aşa şi eu, când veneau la masă, la Suceava, niciodată nu îl strigam primul pe Vlad la masă, ci pe nora mea, pe Ioana, că nu voiam să se simtă o străină. Noi, mamele de băieţi, nu mai avem băieţi, că ei devin ai nevestelor. Dragi mame de băieţi, când vin nurorile la voi, luaţi-le în braţe, iubiţi-le, ca să vă aducă băietul acasă.
- Dar fiul v-a consultat înainte de divorţ?
Nu, cum să mă întrebe pe mine? Au făcut după cum au decis ei că era cel mai bine. Iar eu de ce să îi întreb, de ce să scormonesc... Tot ce îmi doresc este să le fie lor bine, şi, oricum, am un singur copil, şi îl vreau fericit. Aş mai fi vrut să am copii, dar nu a fost să fie. Eu şi fiul meu avem o relaţie specială. Eu nu am voie să îl visez... numai dacă trece prin faţa mea, în vis, ştiu că are o problemă şi mă scol şi îl sun.
A lansat 28 de albume
Sofia Vicoveanca s-a născut la 23 septembrie 1941 în comuna Toporăuţi, aproape de Cernăuţi. După ce tatăl său a fost luat prizonier de sovietici, solista a plecat împreună cu mama sa în comuna Vicovu de Jos. Ca semn de preţuire pentru oraşul în care a copilărit, Sofia a schimbat numele de Fusa, pe care îl purta în momentul debutului, în Vicoveanca. În buletin, numele ei este Sofia Micu, după numele soţului. A fost căsătorită cu ziaristul sucevean Victor Micu, care a decedat în aprilie 2001, la vârsta de 70 de ani. A lansat peste 28 de albume şi a jucat în opt filme.