Dragă Cosmin Contra,
Mă adresez ţie în calitatea-ţi de selecţioner, fiindcă nu pot zice ”dragă România - fotbal”, iar ”Dragi tricolori” e prea general... deşi eu l-am folosit în preajma unor recente evenimente fotbalistice, meciuri ale Naţionalei. Ce am acum de spus e recent, dar e şi grav, e pesimist, sau, ca să fim pozitivi, stimulator. Căci a sta închis în coteţ, tu, puişor de găină, cu teama ba că vine vulpea britanică sau cu vânt rece din nord vulpile Polare din Norvegia or Suedia, poate fi un stimulent. Slab, dar stimulent! Ştii cum e, de frică te mântuie doar o frică mai mare... Nu sunt profet. dar cred că după campania asta ori suntem o echipă, ori nu mai suntem deloc... Fiindcă mi se pare mie un moment crucial. Între a fi sau a nu fi.
Şi apropo de hamletiana zisă acuma, poate că exagerez eu şi te rog să mă scuzi, depeşa asta e convenţional adresată ţie. Căci, eu, unul, spun cinstit, nu aş avea curajul să înfrunt asemenea furtuni. Toate dinspre Atlantic...
Am picat în Grupa F… cu ”f” de la futu-i norocu’… să mă scuze domnişoarele de pension care mă citesc. Că asta e soarta noastră... şi iar îmi vine să zic să strig, să urlu ceva ce-ncepe tot cu ”f”. Cum să nu dai cu cuţitu-n piatră ?!
Ia-uite: Spania, Suedia, Norvegia, Feroe, Malta… Căci, dincolo de Feroe şi Malta - şi nici ele nu prea de neglijat ca acum un deceniu - dădurăm peste Spania!!! Suedia!! Norvegia! Infern. Nenorocire! Mai stai Contra la Naţională? Te-ncumeţi? Căci e o mare provocare. Eu nu o spun cu vreo urmă de răutate, doar ştii cât te iubesc şi te respect. Dar mi se pare că altfel - cum o fi altfel? - ne pândeşte un mare pericol. Nu numai cel al dispariţiei din lumea bună… că oricum nu prea mai suntem în ea, ci ne paşte pericolul unei umilinţe fără seamăn. Deşi, după turneul din America, România era considerată o forţă, în realitate după generaşia Hagi s-a stins normal şi rezultate nu au mai fost. Tot aşa se poate întâmpla acum şi cu Spania - care ce a făcut la ultimele mondiale? - numai că ea are un fotbal regenerativ, tradiţie şi resurse. La fel, nordicii, că suedezii ne-au mai încurcat odată rău, rău…
Dacă Dumnezeu nu are intenţii bune cu noi, românii, pe care ne-a iertat de atâtea ori, atunci vrea să ne desfiinţeze… Şi, poate că greşesc amintind de Pronie. Căci, mai degrabă, duşmanii noştri se vor bucura. Numai că sorţii ca atare nu au fost în mâna inamicilor, ci a Proniei.
Cosmine, tată, se aude că ai ca antrenor oferte bune din varii părţi. Acum, după ce ai văzut cum suntem situaţi în grupă, care ne sunt megieşii, te întreb şi eu, dramatic şi deloc retoric:
TE BAGI?
