Dragă Dan Chebac,
M-ai sunat în vara asta, la început, și m-ai atins. Tușat! Culmea, știi care este? Că m-ai prins în timp ce lucram la o carte care va conține mai tot ce am scris eu în tinerețe despre muzică. Eram deci în atmosferă. Și aici ești subiect al articolelor din revista ”Flacăra”, al deschiderii cenaclului de care nu-s deloc străin.
Tu ai venit recomandat de Doru Stănculescu... A urmat - să știe lumea – plecarea ta din țară în Germania. Ba, știu că, așa transfug cum erai, ai făcut o vizită după, chiar pe la redacție, la Adrian Păunescu. Sentimental gest. M-a durut că nu m-ai căutat atunci... Acum trăiești de ani buni în Italia. Ai și accentul acela muzical. Macaronarule! Nu mai știam prea bine ce faci, căci deși era cineva care–mi mai turna numai calomnii și otrăvuri pe care nu prea le credeam... Apoi, să zic din preajma anilor ‘80, ai dispărut din conul meu de atenție. Sigur, am avut și eu motivele mele, zbateri, rateuri sau împliniri. Și acum... apari ca o mare bucurie! Căci, chiar erai pierdut în uitare... M-a tulburat telefonul tău. Mai ales că - asta e culmea necomunicării - am trecut adesea pe, or pe lângă locurile în care te aflai. Ca mai tot românu’, am lucrat și eu în Italia. Nu badantă... Am stat cu lunile pe-acolo cu treburi culturale. Am scos și un ziar românesc ”Nostro Giornale”..., în fine. Mi-ai trimis recent piesa ta de rezistență ”Caii liberi”. Majoritatea dintre folkiștii sexa- spre septua-genari asta fac - reorchestrează. Bibilit, aranjat. Reîmbrăcat ca lumea. Tu la fel. Ca și Doru Stănculescu. Prezidente a apelat la geniul lui Dan Aldea.
...Și iată-te acum că mă suni și-mi zici că pe 21 iunie - miercuri! - să fiu la Clubul ”Spice” din Cal. Victoriei. Unde vei avea un recital. Păi, știu unde e, că taman acu’ 2-3 luni am avut și eu un recital de poezie împreună cu muzicieni ca Tic Petroșel și organistul Valeriy Mayn...
Abia aștept să te văd. Te-oi fi îngrășat, slăbit, îmbătrânit, ai înflorit? Oi mai avea voce? Căci îmi amintesc ce frumos cântai ”Caii liberi”... iată un prilej de revenire. Chebac reloaded!, cum zic ăștia tineri. Te aștept cu vechile succese, Caii..., Plouă, Celor ce nu iubesc arta... Cum va fi reprimită piesa ”Toți”? Care vorbea - în 1974! - despre ”vânzarea țării”. Credeam atunci că Păunescu o luase razna... și ete-te acuș!
Mi-e dor de tine, Chebace. Hai mai repede! Cât mai suntem aici... cu toți...” cu vii, ca și cu morți”... Pe miercuri seara!
