Dragă Dorel Vişan,
Te-am descoperit târziu, deși te mai văzusem, cunoscusem la festivalurile filmului de la Costinești, din vremea cealaltă… Când filmul era tot o lozincă. Și Mihai Viteazu vorbea popoului ca la academia ”Ștefan Gheorghiu”…
Te-am îndrăgit foarte tare în personajul Ion Creangă - ”Un bulgăre de humă”, unde regizorul Nicolae Mărgineanu te-a ”văzut ” în rolul bădiei Creangă. Autor unic, pe care-l iubeam de mic. Dincolo de toate, numai pentru prietenia nebună cu Mihai Eminescu… Aici mi-ai arătat brusc, și cu o ”obrăznicie” de-a dreptul oltenească, faptul că ai geniu. Cu toate resticțiile vremii, cu tot festivismul pus și mai ales impus în limbajul vremii, precum TVA-ul la produs, Mărgineannu & Dorel au reușit să păcălească cenzura și rigorile ideologice simpliste cu un personaj, mă repet, de geniu. Un Creangă așa cum ni-l imaginam noi, chiar și la chip …deși în cazul noastru, mai e-n memorie și Ciubotărașul dnei Bostan, măcar cu vocea… De alfel, apropos, privind omenescul, simplitatea și naturalețea, firescul jocului, Vișan seamănă teribil la spirit cu Ciubotărașu. La ambii actori, rareori observi că joacă un rol, atât îs de firești, de reali…
Te-am mai văzut în ”Cel mai iubit dintre pământeni”. Unde ai construit un rol de coloratură, întruchipând prostia și imbecilitatea unui ”Duiosul”, șef de lagăr, recte un analfabet pus pe reeducare în chip comunist. Rol jucat, construit, zugrăvit memorabil. Din nou cu geniu, adică…
Rolul de film, însă, care l-a redefinit pe actor, unul-pecete, etichetă, marcă de scrisoare, de care cu greu ai o scăpare ca actor, e ”Senatorul Melcilor”-Daneliuc. Unde te joci de-a actorul uriaș. Te dai în stambă, faci liber tot ce vrei. Comedian, tragedian, bufon și miștocar, plin de o sine săracă. Jonglezi cu spectrul; cu toate registrele posibile. ”Cânți” partituri ba de tenor, ba soprană de coloratură; de la opera clasică la cea bufă sau absudă. Un florilegiu de stări, o demonstrație de maremaremaremare actor. De geniu.
Repet, că-ți place sau nu, Dorel Vișan e Senatorul Melcilor! Deși în teatru ai roluri mai consistente. Dar filmul bate tot… Aici ești politrucul cel nou, parvenitul grobian, individul gregar, șmenar, șucar pe mâna căruia poporul naiv a dat Puterea.
Să mai vorbesc aici despre eseistul, poetul de grație, de discreție și sensibilitate care ești? De recitatorul, pus ferm ca o statuie pe aceleași coordonate? De patriotul cu filosofia lui sceptică și amară? De moralistul, înțeleptul care s-a apropiat de filosofia Orientală cu multă aplicație…?
Un complex uman de geniu intelectual și cultural… Asta ești! Să ne trăiești!
