Dragă Doru Tufiş,
La mulți ani! Ești printre cei mai valoroși soliști pop ai țării. Ai luat un premiu la prestigiosul, regretatul, decedatul festival ”Cerbul de Aur” de la Brașov. Cu un text minunat al poetului - alt regretat - George Țărnea. Ești una dintre marile voci ale țării. Mai ești și chitarist, compozitor, un talent complet, venit din rock. Și care nu se mai poate vedea prea bine acum, de invazia asta manelistă și de vedete sexy-contrafăcute, clonate în studio. Cele născute în urma actului sexual dintre prost-gust și minciună. ”Vedetele” de seră. Cântă-crețe. Solizde…și alte zdrențe bulănoase. Făcute de impresari vulgari și inculți… pentru un public pe măsură. Că bine spuneai tu, și te citez ca pe clasici, ceea ce de fapt ești…
”Mulţi îmi pun întrebarea de ce nu mai apar pe posturi (radio, TV) mai des. Dacă posturile comerciale româneşti sunt hăţuite de killeri ai culturii noastre, disperaţi ai ratingului, redactori impostori şi analfabeţi muzicali, făuritori de artişti de carton, de talk-show-ri care tâmpesc tinerii, cu scandaluri sexuale ale pseudovedetelor, apărute ca ciupercile după ploaie, «impresari» care peştesc fetiţele în chiloţi şi bocanci şi alte paţachine ce se autointitulează, cu un tupeu de nedescris, artişti. Oare cine le permite asta? Pentru cei care nu ştiu ce înseamnă sound forge (falsificare de sunet, modificare), calculatorul poate pune pe note recitarea unor «versuri» creând imaginea falsă că fătuca cu bocanci cântă!(…). Sunt şi excepţii, respectabile”.
Și, aici aș remarca ”Vocea României” unde jmecheriile astea pornotopice nu țin. Zic de pornotopie, fiindcă la noi scena pop a devenit ades un spațiu predilect pornografic. Gestică, mimică tantrică, exhibiții, vestimentație, tematică… În care vocea e un adjuvant futil. Grele vremi pentru cei care trăiesc din acest gen de muzică. Mădălina a murit degeaba! Noroc că mai sunt oameni destui, nu au murit toți, care gustă acest gen și care vă tratează la justa valoare. Viitorul va fi, asta e clar, dispariția acestui gen. La pop mă refer. Noroc cu americanii, însă… Dar să fii sigur, fiind ceva de bun gust, istoria va avea grijă ca el să se-ntoarcă. Vezi tangoul, valsul, Frank Sinatra, Tom Jones, deja ever-green. Dar asta va fi într-un viitor mai îndepărtat. Va dura cât omul nu se va reapropia de maimuță…Noroc că noi trăim într-un destul de sigur ”deocamdată”… Încă o dată, mulți ani frumoși!
