Dragă Draga Olteanu,
Iată o reluare modificată a unei vechi scrisori la al cărei conținut țin prea mult ca să-l stric cu adăugiri în exces. Deși asta-mi propusesem. Un ”Best of” modificat. Ocazionat tot de ziua voastră, aniversată ieri…
«Dragă Draga. Draga, dragă. Doamnă scumpă. Mai întâi, la mulți ani! Am întârziat cu o zi. Mai bine decât niciodată. Dar sunteți un actor de „totdeauna”. Și, niciodată nu veți fi un actor de ”niciodată”. Nu v-am uitat. De altfel, cred că știți, sau bănuiți, adâncimea sentimentelor mele de respect și admirație față de Doamna care sunteți. Făceam un inventar de ziua dvs, mă uitam, așa, în jur cu prilejul acesta și vedeam, Dumnezeule!, numai rânduri de numai statui. Numai zeități. Numai idoli. A făcut Dumnezeu această Generație de Aur, din care faceți parte, să fie incredibilă. Să nu mai ai la un teatru pereți pe unde să le agăți, pui, tablourile. Să nu mai aibă popa timp destul să le pomenească numele tuturora. Pomelnicul e foarte lung și pentru cei vii, și pentru cei plecați. Toți, unu și unu. Fiecare cu fața lui de scenă. Cu personalitatea lui. Cu personajul. Unii chiar cu personajele lui… Uite, Rebengiuc cu Moromete și nu numai. Vișan, cu Creangă cel puțin, dar cine-l uită pe grobianul Senator al melcilor? Din păcate, nimeni nu este, sau nu poate fi Eminescu. Poate Repan în tinerețe… Bică Papaiani – Păcală. Amza - prototip social, clasic al olteanului Mărin. Apoi, Mihai Viteazu etc. Dinică –Lăscărică și-n teatru un munte de geniu, un caleidoscop de personaje unice cu același trunchi… Godot etc.
…Și, apoi, să știți că ne este tare dor de dumneavoastră. Dacă ne mai întâlneam prin Cișmigiu, fie. Prin Grădina Icoanei. Merge. Prin Herăstrău. Minunat. Dar să ajung acum un an sau doi la Piatra Neamț, unde vă aflați, să stabilim a ne vedea și să nu pot ajunge măcar a vă săruta mâna, este foarte grav. Ca și faptul că nu vă mai vedem pe scenă, ecran, tv decât în reluări. Sau la emisiunea drăguței de Florentina Fântânaru. Căci, sincer să fiu, emisiunea aceasta excelentă a unui fin și inteligent psiholog ”doamna FF”, mi-a declanșat un dor nespus de Măria Voastră.
Plecăciune adâncă și caldă, coană Draga…»
