Dragă Elise Stan,
Nu-mi trece nici acum. Nu mi se șterge nici acum... de vineri, imaginea ta. Liceana care s-a furișat în culisele cenaclului, vânând poze selfie cu mai toți combatanții. Da, jur, aveai acea febră autentică de fecioară de Capitală cu implicitele coșuri pubere pe frunte, care-l visează pe Stănculescu sau Vintilă... cei din anii ‘70. Acum, toți în gruparea botezată de mine ”Generația ColesteRock&Roll”. Tu erai aceea care l-a pupat pe Mircea Vintilă, spunându-i ”primul tău autograf mi l-ai dat mie la cenaclul de la liceul Șincai, în 1973. Îl am și acum”.
Câtă duioșie și ce frumos gestul, ca o celebritate ca tine să vină ca o oarecare, nu la loja mahărilor, ci în culise cu artiștii. Căci, să înțeleagă lumea, până nu de mult erai o vedetă de underground, acum, de când cu juriul de la ”O vedetă populară”, ești ajunsă la valoarea imagistică meritată. ”Doamna din juriu”, comportându-se ca o adolescentă. Nimic din suficiența&aroganța unor realizatori TVR care-și afișau sinele demiurgic de făcători de destine. Nu erau prea elegante manierele. Dar uneori le ieșea, nu ceva de ființă divină, ci... de bulibașă. Nu e cazul tău.
Te ador, căci ai ales să ne dezvălui o pasiune ascunsă - ”Violon D’Ingres”- după o viață la TVR. La folclor. Nu înseamnă asta vreo trădare a pasiunii fundamentale. Dar încerc să-mi imaginez cum, după o muncă istovitoare la montajul unui material, să mergi acasă, or travestită la Sala Palatului… și să ”guști” piesele folk. Alea acuzate superior de simplism, dar profunde ca mesaj. Repertoriu românesc.
Elise, dacă tu ai apărat folclorul, autenticitatea, frumusețea, ai fost un soldat pe baricada patrimoniului. Eu fac la fel în scris. Cu folk-ul și rock-ul, și pop-ul, greu tolerate în trecut. Noroc - și nu e o glumă - cu Nicu Ceaușescu, că el le iubea... Altfel, din zelul ”revoluționar” al unor activiști analfabeți - chiar așa numiți de Adrian Păunescu... - “muzica tânără”, (termen inventat de mine...) ar fi dispărut de mult. Iar tu, venind seara acasă, scuturându-ți hainele de folclor izbăvitor - ai fi ascultat coruri revoluționare, ca un erou orwellian..., dar știi că eu mi-s și pe baricada folclorului. Nu de ieri...
Elise, nici nu știi cât te-am iubit eu până acum ca să pricepi cât de ȘI mai mult te iubesc de acum încolo... Folk-ul și folclorul românesc sunt patimoniu, draga mea! Românesc, draga mea! Care trebuie apărat de agresiunea subculturii de fals iz oriental, dragi compatrioți!... cum zicea AP! Te pup în partea stângă a sufletului tău, la inima inimii tale...
