Dragă FC Barcelona,
Meciul tău retur cu Paris Saint Germaine, 6-1 după 0-4, e meci ”de infarct”, ”bătălie istorică”, ”de povestit nepoților”, ”ceva de neuitat”. Zic și eu, un cadou venit bărbaților chiar de ziua Femeii. Căci fiorii aceia extatici din timpul meciului, adrenalina, aveau desigur și un conținut hormonal, sexual, pe care unul ca Pique nu a uitat să-l sublinieze: “În următoarele luni trebuie să se angajeze asistente de maternitate pentru că în seara asta toată lumea va face sex”.
Zicea de catalani și catalanele lor … Poate vorbesc cu păcat, - e doar o traducere a unor simțăminte personale - , dar cu meciul acesta, am avut aceleași rare palpări ca la Revoluția TV ‘89. Prea se termina totul cu bine; ba sărea TV în aer, ba nu! Ba veneau teroriștii, ba nu! Oi fi poate obsedat de Teoria Complotului, nu știu? Căci e greu de explicat cum ai putea să regizezi un astfel de eveniment. Dar, când am fost odată, demult, la Brescia Lucescana, am ținut minte ceva. Brescia era călare pe oaspeții Juventus. La un 11 m clar pentru Brescia, arbitrul nu are reacție. Ba, la final, marcă și câștigă oaspeții. După meci, ”măi, Mircea, cum se face că ai avut clar un penalty și nu protestezi, nu faci scandal, nu ai zis nimic?”. ”În tot fotbalul mondial, întotdeauna echipele mari sunt ajutate de arbitri, e o lege nescrisă”. Aici cred că această lege a funcționat din plin. Într-o eventuală estetică a spectacolului fotbalistic, arbitrul s-a comportat corect. În sensul exemplar american de Pollitically Correct. Nu a vrut să afecteze deloc senzaționalismul spre care se îndrepta Barça și mai ales rezultatul unei Remontada istorice. De frumusețea jocului, din rațiuni estetice s-au acordat una, chiar două, lovituri de penalty gazdelor. Dar Cui? Unei echipe de legende care poate să nască meciuri legendare… Estetic, eu sunt extrem de satisfăcut: cu toată cruzimea nedreptății, frumosul, elegantul au învins. Nu uitați, stimați concetățeni europeni, că trăim într-o societate în care tragedia atentatului cu 1000 de persoane ucise, drama unei nedreptăți sportive, or a unor alegeri furate, extazul unei ”remontada” cvasiimposibilă ca meciul din 8 martie, au ceva omenesc în comun - societatea spectacolului; societatea mondialistă a secolului acesta nou.S ă ne bucurăm de astfel de strâmbătăți. Fie și estetice…
