Dragă Ionel Tudor,
Te ştiu din rock, eheeey, de când cântai cu fraţii Romcescu, zău, dacă mai ştiu… a, ba da!... Academica…Erai, aveai virtuţi de creator. Personalitate chiar. Nu mai zic despre faptele tale ulterioare de când ai preluat bagheta Orchestrei Radio de la uriaşul, inegalabilul Sile Dinicu…
Revin la tinereţe …apoi, te-ai căsătorit cu Andreea, fata lui Gigi Grigoriu adversarul, nu duşmanul meu…Cu care nu m-am împăcat ani buni, probabil fiind la mijloc vreo fragilitate feminină…nu mai ţin minte… dar rivalitatea a rămas. Cu Gigi m-am împăcat după ’89, într-un stil romantic şi cavaleresc, la o votkă… Ne-am re-împrietenit. Şi aşa, te-am şters şi pe tine de pe lista mea neagră…Oricum, îmi erai drag şi te apreciam tare. Probă, presa vremii… Apoi, implacabilmente, am desoperit ce familie şi ce prieteni mişto ai! Ani de zile, la festivalul Mamaia am fost adoptat de grupul tău muzical cu sediul vremelnic la ”Bella Italia” osteria, cârciumioara cu stuf, pusă direct pe plajă, aparţinând ”italianului” Tase din Bari, fostul tău coleg de Conservator bucureştean. În gaşca asta distinsă mai era un coleg - danez, cu voce bună… Adrian Romcescu. De fapt,” Bella Italia” era un soi de comandament secund al Festivalului…Tase cânta la microfonul localului – ce vulgar sună, pe onoarea mea - …al sanctuarului, cânta zic, ”Che sará” şi noi toţi cu el. Era acolo o solidaritate a bucuriei întru muzică pe care nu am să o uit niciodată. Ba, îmi e dor de ea. Avea atâta lumină a prieteniei cât nu putea să ducă nici soarele verii. Pe lângă noi, un pici. Frumos foc, tăcut, respectuos, retactil. Andrei. Pe care azi îl văd în showbiz, cu orchestra sa, pe modelul tatălui. Nu sare să mă salute sau să mă pupe, dar îmi aruncă nişte priviri complice pline de lipice, care fac mai mult… dragul de el. Chiar dacă e ziua ta, eu mai întâi îţi zic să-ţi trăiasă minunea aia de copil, că tot copil rămâne pentru noi… pe care-l ai tu cu Andreea ta, căreia îi sârut mâna în calitate de consoartă a sărbătoritului. Nu spun, nu te întreb câţi ani ai? Important e ce faci cu ei. Şi la tine se vede că nu i-ai irosit. Sper că pe 22 oct ai sărbătorit cu aceleaşi energii divine, fraterne pe care le aveai// aveam în acele nopţi feerice de la Mamaia. Dar cu prudenţa vârstei… Aşa să vă ajute Dumnezeu, frumoasă familie ce sunteţi!
