Dragă Ionuţ Dolănescu,
Dispariția Ilenei Constantinescu, marea solistă a folclorului românesc, dar și marea prietenă a tatălui tău, a familiei lui și apropiată a casei, a tulburat multă lume dintre cei apropiați. Cu modestie, mă număr printre cei evocați și martor al acelor memorabile seri din perioada 7-26 ianuarie, ținute ani de zile ca lanț de sărbători.
În care venea toată lumea apropiată lui Ion, plus membrii familiei, frații lui, echipa de colaboratori de pe scenă, instrumentiști etc. Nu veneau numai la petrecere, însă fără a-și da obolul muzical. Așa că, zilele lui Dolănescu erau realmente, un lanț de concerte. Mi-l aduc aminte pe George Palcu, cântând … nu redactând… pe regretatele Maria Bararu, Eugenia Ticu, Merișoreanca… și lista e lungă… Iar, spre sfârșitul seratei /nocturnei, înaintea lui Ion venea rândul Ilenei Constantinescu. Nu chefuri, ci petreceri românești; nu chiolhane vulgare, ci salbă de acte artistice…sărbătoare. Tu erai așa, ca un bibelou, iar pe măsură ce creșteai erai inclus în program.
Mi-am amintit toate astea stând la priveghiul și procesiunea de adio ale Ilenei. Și m-am întrebat de ce aici nu este și Dragoș, fratele tău? Culmea e, că era în țară, într-o vizită ”la nivel înalt”, care l-ar fi făcut pe tatăl vostru mândru. Culmea e, că programul i-a permis - deduc - de vreme ce a stat atât de mult în țară. Culmea e, că a și vorbit foarte frumos la Brancu despre răposată și despre dispariția ei, deci știa despre eveniment. Să nu fi venit doar pentru că presupunea că erai și tu acolo? Poate! Dar, nu am văzut nici măcar o coroană trimisă de el. Căci depun mărturie, când am adus vorba despre Dragoș, mi-ai spus tare și clar că îl aștepți. Asta a însemnat - se deduce - că ești dispus să vă împăcați. Mai ales că, după părerea mea, răul dintre voi - averea - s-a cam dus, consumat, diluat. Sângele vostru e același…frăția nu are a face cu dușmănia. De altfel, în toată această perioadă nu am încetat - e o metaforă - să mă uit spre ușa de intrare în biserică, doar-doar l-oi vedea pe Dragoș intrând… Cum am ținut tare mult la Dragoș și cum țin în continuare la voi doi, tare drag mi-ar fi fost să vă văd împreună la căpătâiul regretatei Ileana și la funeraliile sale. Cred că și ea însăși, care v-a ocrotit acasă, la Ion, în zeci de situații, ar fi fost bucuroasă…
Ionuț, unii ar crede că elementul negativ ai fi tu. Numai că, ce mi-ai spus tu mie la funeraliie Ilenei m-a convins. Nu știu ce ar dori Dragoș. Cert e că părintele Cărămizaru, vechiul prieten, duhovnic și fin al lui Ion Dolănescu, dorește și Sfinția Sa, cu ardoare să vă vadă împreună; să vă aveți ca frații; adică să fiți într-o relație normală, fraternă, deloc dușmănoasă. Eu cred, deși e o presupunere nefondată, că între voi e un spirit malefic care vă ațâță Discordia. Să-l ardă focul Gheenei de-i așa, iar voi, copiii lui Ion, să fiți cum este normal - doi frați care se iubesc și se respectă…
Așa să vă ajute Dumnezeu și spiritul tatălui vostru, Ion Dolănescu!
