Dragă Marina Almăşan,
Azi ai făcut un mic accident… ai împlinit o vârstă. No comment în cazul doamnelor!, precum se zice… Mă gândesc că ne cunoaștem de multă vreme. Chiar înainte de începuturile tale în linie dreaptă, la TV.
De pe vremea emisiunilor TVR realizate de Mihai Tatulici, unul dintre clasicii noștri. Unde, dacă nu greșesc, erai mâna lui dreaptă. Aveai verb, elan și tupeu teleastic, adică siguranță. Nu tremurai în fața camerei. Dimpotrivă, știai să smulgi la țanc microfonul din mâna invitatului… Mai ales, în cazul meu, căci mai scăpam câte o răutate politică. Ba, la Costinești, ai făcut o anchetă, ”ce i-ai spune lui I. Iliescu dacă l-ai vedea acum pe plajă?” Răspunsul meu a fost: ”L-aș întreba «te bronzezi, măi animalule»?!” Era o aluzie actuală la celebrul incident de la Constanța, când Președintele i-a spus ziaristului Paul Pârvu ”măi animalule!”...Credeam că te albești. Când-colo, ai fost extrem de spontană și pragmatică. Mi-ai spus că ai primit un apel de la oamenii președintelui, care au amenințat că vin peste mine, la Costinești…Și imediat că şeful galeriei rapidiste Mincea Geamgiul - Dumnezeu să-l aibă-n pază! - a anunțat că vor veni și ei să mă apere… Mai țin minte că la începuturile tale independente, de realizatoare, am făcut împreună o emisiune memorabilă dedicată lui Gabi Balint. Jucător activ în Campionatul Spaniei … Căruia i-am adus tatăl în studio, ca la un ”Surprize-surprize” avant la lettre. Și care a cântat la orga electronică. A fost un fructuos început la o colaborare de durată, de care-mi amintesc întotdeauna cu plăcere…La fel, cu fiul tău, Victoraș. Pe când erai gravidă cu el, după socoteli, tebuia să vină în luna mai. Ți-am zis în glumă și cu tupeul meu agreabil (și plin de modestie…) să-l naști pe 7 mai, de ziua mea, ca să iasă ”nebun” ca mine…Chiar când am împlinit 50 de ani ai născut, așa că ai lipsit de la sărbătoarea zilei de la Mon Jardin - Dorobanți. Peste câțiva ani - 2-3? - aflu că tot la Costinești copilul a dispărut din bungalow. Poliție, plânsete, disperări, până când copilul a ieșit …din frigider. Da, recunosc…era ca mine. Ba, eu eram mai rău, aveam instinct de killer - gâtuiam puii de bibilică și bobocii de rață ai bunicilor de la Spineni-Olt…cum e viaţa, că uite, din toate aceste instincte sângeroase, acum, matur și mai mult decât atât, am rămas cu a scrie niște pamflete prăpădite prin ziare răspândite…în urma cărora nici eventualii purici din părul celor vizați nu mor…killer în retragere.
Marina, ce remarc eu la tine pe o lungime serioasă de ani, profesional vorbind, este că ai o consecvență demnă de lupte pentru pace, în a-ți exercita meseria. Rămâi mereu aceeași perseverentă, șarmantă, inteligentă, tăioasă uneori, cu replica pe marginea buzelor. Ai fler la oameni și repet, o consecvență diabolică sau altfel spus demnă de admirat. Nu te văd schimbându-te niciodată. Chiar și la fizic ești sub semnul aceleiaşi consecvețe…
Ține-o tot așa și iar așa, la anu și … la mulți ani !
