Dragă Mihai Onilă,
Durerea pe care o încerci tu acum, când ți-ai pierdut unicul copil, Ioana, de numai 10 anișori, e cumplită. E îngrozitoare.
Eu, unul, cu toată mărimea, lungimea, estensia spațială a limbii române pe care presupun că o stăpânesc cât de cât, nu am cuvinte să descriu tragedia ta și a familiei tale. Nu pot! Fiindcă, așa cum o mare dragoste, din iubirea aceea pustiitoare care-ți taie răsuflarea și te paralizează nu poate fi explicată în cuvinte, nici o mare pierdere nu se poate sătura de cuvinte. Mai mult, decât exclamațiile tragice, ”Vai, Dumnezeule, cum e posibil?!”, ce să spui ? Așa că, din punctul meu de vedere nu ai nici un cuvânt inedit, nebanal de mângâiere, decât asigurarea că nu am cuvinte... să exprim compasiunea față de tine și familia ta.
Culmea, ultima oară când ne-am întâlnit a fost la parastasul unchiului tău, Marin, marele instrumentist, apropiat și nelipsit de la agapele lui Ion Dolănescu, unul dintre marii lui apropiați și sufletește, și ca meserie de Maestru...Apoi, Mihai, te știu din vremea ”Axxa” și mai ales din laboratorul muzical, studioul unui mare compozitor și interpret, ”fabrică de șlagăre”, Ovidiu Komornyk; te știu și-ți recunosc talentul, dar ceea ce vrei tu să faci acum cu trupul micuței tale, să-l arzi, incinerezi, nu mi se pare creștinește, ci mai degabă un ritual păgân. Am auzit că ai fi ”preot Melchisedec”... Nu știu ce e asta, recunosc am o cultură și educație creștină deloc fanatică, dar nu cred că e bine ce faci, nici dacă ar fi vorba despre tine însuți, darămite de fiica ta dragă. Viziunea ta cu preumblarea sufletului ei peste lume mi se pare romantică, poetică... Dar, dacă nu vrei să fii mereu bântuit de remușcări, regrete, frustrări, îngroapă-ți, omule, fata creștinește! Am vorbit cu duhovnicul meu, Părintele Cărămizaru de la Sf Gheorghe Nou, și în plus față de propunerile creștinești ale lui Gigi Becali, ai și de aici sprijin și posibilitatea de a îngropa fără nici o problemă financiară, copilul. Creștinește. Creștinește. Creștinește! Să mai lăsăm la dracu’ cerințele astea euro-mondialiste care rup omul de rădăcină și-l lasă-ntr-o izbeliște existențială. Noi suntem creștini, români!
