Dragă Monica Gabor,
Știi prea bine că eu, unul, nu m-am dat în vânt după aventurile dumitale și nici nu m-am sforțat să devor filele dulcege, melodramatice sau vesele din romanul vieți-ți... Să fiu sincer, recunosc, m-am distrat copios cu scenele sau replicile tale naive; sau cu cele făcând parte din ”coacerea” ta forțată de a accede într-o anumită lume. La care ai și ajuns, grație școlarizării asidue făcută de ”profesorul” Irinel.… Fițele și damfurile, ifosele dumitale chiar m-au deranjat uneori la stomac, dar… a trecut. Ceea ce m-a iritat și nu mi-a trecut a fost faptul că din cazuistică, mata ai ajuns la model.
Îți citesc un interviu recent și constat - și eu – că în fine, te-ai maturizat. Te-ai maturizat frumos… Sau nu tu pe tine te-ai maturizat, ci viața te-a maturizat pe tine. Viața aceea care te-a trimis în aventura americană. Așa, ca orice făptură romantică și pauperă din romanele de specialitate sau chiar din realitate, care aspiră, respiră și visează ”Visul American”. Al tău vis a fost puțin schimbat de geografie. Adică visul tău american e puțintel chinezesc… Da, dar el ți-a dat un anume aplomb. O anume lejeritate, un comportament deloc încordat. Care se vede, se pipăie, se simte. Și asta, vine evident dintr-o stabilitate financiară. Căci, asta e profunzimea parvenirii sau - de ce nu? - a evoluției. Căci, da, ai evoluat! Ai o siguranță economică, financiară și o căsnicie. Pe scurt, tot banul! Să fii sănătoasă și să te țină această stare… Căci ai revenit pe pământ. Sigur, cu niște calități fizice care, vezi că trec! - și cu ceva noroc. Dar tu ești o întâmplare. Un caz aparte. Asta le-aș spune eu tinerelor care te iau ca model, ca idol, ca exemplu. Căci multe fete au plecat, au plonjat inconștiente spre visul American și s-au întors, ieșind pe ușa din dos a avionului și fugind prin miriștea din spatele aeroportului Otopeni…Dar, ce ai făcut de te laud eu, vechiul detractor sau, mai moale, contestatar al tău? Ai căpătat responsabilitatea aia lucidă de mamă. Ai ajuns la termeni civilizați, deloc șantajiști, rezonabili - și asta de dragul copilului… - cu fostul soț și modelator social. Căci, oricât de frumoasă ai fi fost tu Moni, fără aventura unei căsnicii - cam exhibiționistă și zgomotoasă - cu el, nu cred că ai fi putut reprezenta ceva. Dar, repet, aici mai vine și norocul… Vezi câți se sinucid și câți sucombă de fericire la Las Vegasul unei vieți de gambler, de jucător…Pe scurt, te-ai făcut fată mare, Moni! Vezi, de rămâi așa…
