Dragă Române, frate!
E vremea Luminii. Sunt sătul de urări. False. Furate de pe net. Cândva, lumina venea de la Răsărit. Răsăritul acela a devenit însă un Periculos Apus... Dar n-am scăpat. A venit altul. Un Răsărit, ce vine de la Apus. Occidental. Euro-american! Care nu mai vine cu ”Lumină”. Vine cu Porunci...
Lumina de la Occident ne scapă de multe. Ea ne pune conducerea, serviciile atât de iubite... președinții, politrucii. Ea ne dă din clofofila ei... Nu-i convine ceva, te cheamă la ambasadă! Nici asta nu mai merge. Iese dom’ Ambasador și spune. Ne critică ca la mă-sa-n bătăură! Latră ordine... unui popor de căței rebeli. Ce nu trebuiesc educați. Ci dresați. Să nu fim naționaliști, căci e o chestie desuetă. Să nu fim anti-europeni; să asomăm porcii; să facem pălinca așa, nu așa; să permitem libertăți sexuale curunsusiste, să nu lătrăm. Estimp, amicii - le zicea ”tovarăși” - austrieci, care ne dădeau afară fiindcă țiganii noștri le-au păpat lebedele, acum ne iau greul pădurilor. Fondul lor forestier - intangibil. Secular. Tot tovarășii austrieci ne iau țițeiul cedat de la moșia mamei sale - pe care o omagiem și de Paștele acesta... - de către o scursură humanoidă zisă ”DIP”. Un tupeist ce trăieşte pe picior de mamut nu departe de patria vândută... Nu, nu e ascuns în preeria sud-americană... cum criminalii de război.Astfel, Marele imperiu Austriac e ca-n vremea Mariei Tereza față de Ardeal. Care acum e toată România. Aștept o revoluție franceză. Fără decapitări de maria-antoanete, dar scăpați de jugul austriac. Pe când la noi e dezastru, ei au pădurile neatinse ca o fată mare. La noi, «de rupi din codru-o rămurea, îi pasă ”neamțului” de ea...». Așa am ajuns…Cozii de topor din brad carpatin - DIPul acela - îi urez un Paște nefericit. Cu ciume bubonice. Și blestemele întregului neam...De Paști se spun vorbe frumoase. Fariseisme! Falsități! Să se-mbogățească negustorii. Că așa a ajuns și Sf. Valentin în cioareci & izmană... Vârât nouă de PRO TV. Dar nu de aia îl iubesc eu... Căci e cel vechi al lui Sârbu cu americanii lui...Apoi, noi cerșim oricum din poartă-n poartă europeană, cu sau fără Roșia Montană... Alți străini se bat aci. Are rost să ne urăm ce ne urăm de vreme ce trăim cum trăim? De vreme ce partidul care vine, ciocioloșit e gândit afară? Iar cei ajunși la Putere, cu un scor istoric, ce fac? A trecut de mult vremea promisiunii. Câți kilometri de autostradă au făcut? Ha!? Câte legi de pensii? Ha!? Ce fac cu monumentele istorice care se prăbușesc. Ha!? Cum fac deservicizarea FRF? Hî?! Cum se păzește Uniunea Scriitorilor din România ( USR!...) de reformiștii cu japca și partiduțu-n spate? Că asta ne mai lipsea... după un frf-cia, un usr-kgb... sau invers.Hristos a Înviat. Atât!
