Dragă Ştefan Bănică,
Recent, îți arătași, invederași o nouă față. Mai umană. Nu aș vrea să plec de la premisa că ai fi fost până de curând vreun monstru, dar orișicât… nu prea părea uman ceea ce făceai. No comment. Mi se pare mie, sau - îmi cer scuze - erai/păreai a fi un mic ”monstru” de artist.
Cu o biografie spectaculoasă hollywoodiană… Și aici, înclin să cred că numai presa e de vină. Sau - mai îngăduitor judecat - numai ea, presa, e de vină că a consemnat/comentat faptele-ți? Sau tu, că le-ai comis? Matrimoniale. Amoroase. Divorțuri răsunătoare de vedete la fel de răsunătoare; piteli - normale - de gura și mai ales ochiul presei, mascări și demascări… etc.
Sincer vorbind, eu unul aș prefera să vorbesc despre tine privind, comentând vreo reușită în teatru; sau, despre unele concerte rock, cu piese reluate sau originale nou lansate. Căci la acest capitol nu ești în criză - ai dat publicului mai multe noutăți. Apropo, ce ne vei cânta inedit la concertul de Crăciun, acum după ce ai instituit o tradiție la Sala Palatului? Și marile vechi succese sau numai pe cele noi? Căci aflu cu bucurie că vei umbla prin țară cu noutățile cu care te așteaptă mii de fani. Raportându-te cu condescendență și respect la un banc amuzant - acela privind duplicitatea existențială a caprei ”poziție sau animal” (repet e o glumă, știu că ai sensibilități), ești în aceeași ipostază: actor de teatru/film sau solist rock? Și aici, eu, ca unul mai bătrân, care l-a apucat și a lucrat cu tatăl tău, pot spune, jura, crtifica serios că-i calci pe urme! Și nu a fost deloc rea ideea de a mixa cu el acea piesă ”Cum am ajuns să te iubesc?”. Și nu ar fi rău dacă ai mai încerca și cu o alta… Când am auzit-o prima oară, la acel final ”Mă, tată, mă!” mi-au dat lacrimile. Așa ca unul dintre apropiații lui Nea Fane…
Date fiind cele de mai sus, te felicit pentru nunta făcută recent cu dna Lavinia Pârva. Îți urez să fie ultima - și nunta și doamna - din viața ta! Și, mai ales, te felicit pentru discreția cu care ai comis-o. Nu departe de țară, dar în străinătate; fără multe ”borcisme & becalisme”… Adică, fără opulențe & stringențe. Fără fereli paparazzești, tactici de învăluire și alte alea. Căci, doar citind ce-am spus despre tine mai sus, orice om cu bun simț s-ar putea întreba: la ce ți-ar fi trebuit ție o publicitate deșănțată, decoltată și bălțată, dragă Ștefan Bănică?
Casă de piatră. De granit dacă se poate…
