Dragă Vasile Miriuţă,
Nu te știu de ieri, nici de alaltăieri. Ești om de fotbal, caracter tare. Ai rezistat la multe în viață, nu departe de gestul urât pe care CFR l-a făcut față de tine, păcălindu-te și de fapt înșelând păcălind devotamentul tău, lucru grav în relațiile interumane. Ai ajuns la Dinamo via Chiajna.
Rău ai făcut! Ți-o spune nu musai un rapidist, dar nu din poziţia asta te judec eu. Ci așa, omenește... Ți-o spune un om care iubește fotbalul, care are vechime ca spectator și comentator. Și mai ales un om cu experiență. Sper că nu ai acceptat venirea ta la Dinamo, pe principiul stoichițiean ”Dinamo nu se refuză”? Căci Dinamo nu mai e demult ceea ce se știe că era. E o echipă mediocră și instabilă. Ce să cauți tu aici? Și, cred că ai văzut și singur, că te afli într-o șerpărie. Mă gândesc la cazul mai apropiat mie ca ziarist, cel al președintelui-zburător Daniel Stanciu. Sau chiar și la alt președinte: Dinu Vamă. Mă băiete, tu nu pricepi că la Dinamo nu poți accede - antrenor, conducător - decât dacă te acceptă Oculta lui? Vei vedea, dar până una-alta nu ea, absconsa conjurație de tip vechi decide, ci măfioara - “Mafie și Măfioară, ia un țoi de mă omoară...”- gășcuța unor jucători ce se cred lei și nici mâțe jigărite nu sunt. Nu mai zic de autoritatea dlui Negoiță, un ins slab moralicește, ca o cucoană. Și care e mândru că se plimbă la braț cu Mutu pe Ștefan cel Mare. Fără boașe, fără opinii sănătoase, un ”urechist” într-o filarmonică, bun poate la lăutărie...
Revin la șleahta de alcoolici pe care nu ai cum s-o stârpești de acolo. Mă uitam la reacția lui Țucudean, înlăturat de aci, când v-a dat golul, nu s-a bucurat. Rău a făcut. Pe cine plângi Ţucudean? Gândește tu dacă aveai, nu musai pe Țucudean, dar un Nistor pus pe liber, catastrofal de aiurea, și sârbii ăia doi și dacă... dar ce mă doare mă, pe mine de Dinamo? Căci, Vasile, mă doare de tine. Punct. Tu, antrenor tânăr, cu metode aduse din Germania, unde industria fotbalistică s-a apropiat de știință. Tu și Reghecampf... valori naţionale, nu glumesc! Vasile Miriuță, ți-o spun ca un admirator, fie și rapidist, care nu-ți vrea răul și care nu are cum să iubească vreodată pe Dinamo - dar nici să urască visceral, monșer -, deși acum e poate prea târziu: stai departe de ei, de gașca din umbră care conduce, și acum sfidându-l pe naivul, mireasa, vergina eterală Negoiță. Pe banii lui!...
