Dragă Viorica Flintaşu,
M-au apropiat de tine cel puțin trei lucruri. Marele poet Gheorghe Pituț. Fratele tău, dispărut de mult, de tânăr, dintre noi. (Ca și Nichita Stănescu). Poate că nu am eu dreptul să zic, dar zic, căci e un subiect delicat și cam escamotat.
Dispăruți ca victime colaterale ale așa-numitei ”boemei comuniste...”. Una nemiloasă, psihică mai ales, pauperă, ideologică, ilogică... și care te aruncă spre apele tulburi...Din care, doar unii norocoși au scăpat. Apoi, nebunia pro-ardelenească din anii ’80 a unui amic, mare pictor, din basarabeni refugiați, născut-crescut în Transilvania, devenit un ardelean mai ardelean decât ardelenii... Și m-a mai apropiat de tine exotica, sălăjanca mea soție, luată cu cununie de 33 de ani, născută din neamul și satul nobil al Bărnuților - Bocșa, Sălaj. Vocea ta nazală, particulară aduce cu cea a mătușii noastre - cântăreață anonimă - Maria. De aur curat...Nu știu dacă să mă leg de faptul că de curând ai atins o vârstă rotundă de sărbătorit, ori să mă agăț de recenta emisiune ”Tezaur folcloric” dedicată ție. Pe cam aceeași temă . Fără cifre, numere, ani... Am simțit anul trecut la ”Benone ‘80”, privind și la Marele Zamfir, că voi, marii purtători de folclor, ați început, NU să-mbătrâniți. Să vă clasicizați! După o adulație populară continuă sunteți supuși unui proces de ”sanctificare mireană”? Nu, prea mult spus... dar frumos oximoron, nu? Hai, ”Angelizare”. Mai poetic. Căci, aveți locul vostru în iconografia folclorului. La clasici. ”Moschetizarea minaretizantă” jalnică de azi, cu subcultura-i , mă tulbură. Bine că vi se fac emisiuni la TVR, bătrânul canal al legendei Marioara Murărescu. Nu, la nenorocirile alea ”dai cu banu - cânți cum vrei”: pantaloni de doc cu dungă- iie dă la târgu dă zdrențe-pantofi dă lac ciocați. Tonomate private. Bagi mangotu’ iese cântecu’. Fără criterii, fără valori muzicale//etnologice, ca principii. Doar pe devize. Capitalism anti-folcloric. Voi, Corifeii nu aveți treabă cu ei.De aia mă bucură gestul TVR. Căci eu, Viorica dragă, vă privesc și preţuiesc ca pe Valori Naționale. Tu ești una dintre ele și trecând repede-n revistă toată pleiada voastră, mă bucur că sunteți mulți. Că, MAI sunteți! O forță culturală. De patrimoniu. Baza, straja, zidul, fundația cântului sfânt al Neamului Românesc.Deie-ți, și deie-vă, Pronia, viață lungă!
