In Memoriam Dumitru Lupu,
Simpatic. Plăcut. Ageabil. Ludic. Vesel. Cu mult umor. Muncitor.Truditor. Talentat. Supertalentat. Compozitor. Genial. Are cel puțin - nici nu ar trebui mai mult deși… , - un super-mega-șlagăr.
Ajuns de legendă, de mirul lumii cum zic ardelenii. La pe care, precum spunea el, dacă lua un leu de câte ori s-a cântat la Radio -TV, nunți, botezuri, cumetrii, paranghelii, era mega - miliardar. Nu e glumă. Asta da, se poate, dar în țări ca SUA, Rusia, Australia și altele. Legal. Zic de ”Gara mică”!...” hai, vino iar în gara noastră mică”. Cântat de Gabriel Dorobanțu. Song ajuns și pe buzele copiilor. În folclor, ca glumă populară de nereprodus... Am rămas uimit când la repezeală, un post tv nu a ilustrat știrea morții lui cu această piesă evergreen, nemuriroare, melodioasă, romantică: ”Gara mică”
... un împătimit al muzicii bune. A avut de ales. Căci, giurgiuvean fiind, a optat mai întâi pentru folk. Și, nu unul oarecare, ci cu acele melodii stranii compuse atipic și uneori a-muzical, dar geniale, scrise, cântate, interpretate, respirate de marele poet Cezar Ivănescu. Mă număr printre cei care, decident fiind la Cenaclul Flacăra, i-am spus clar că el, ei, recte trupa ROD, nu cântă folk. Dar ce făceau ei singuri și împreună cu Cezar nu era nici folk, nici pop. Ivănisme și Miticălupisme... originale. Inedite. Ciudate. Așa au cântat la Sala Dalles, la Cenaclu. Ei. ROD. Mitică. Cezar. L-am reîntâlnit apoi pe culoarele Radio la un an. Student la Conservator. Umoru-i era același. Zicea cu ironi-bășcălie că visează să scrie o operă. Partinică. Un mare cor muncitoresc. Un tenor să cânte ”aria secretarului de partid”: Toooovaaaarăăăși!”...și băga vocea lui amplă...
A compus mult. Am fost la el în studio. Pus sub apartamentul din Constanța. Un bloc de pe malul mării. Pe fereastră ai zilnic alte culori, alte tablouri. Dumnezeiești. Să tot creezi! A lăsat o operă. Poate că nici nu o merităm. Căci, romantismul lui e de esență robustă. Eminesciană. Azi, pare desuet. Pentru un tineret care se va trezi abia când va fi... bătrânet. Asta-n cinismul contemporan, unde computerul face pe omul, dar... face și pe om. Dar. Niciodată un computer nu va muri de iubire. Ca Mitică. Pentru fetele lui: Ileana (Șipoteanu) și fiica Dumitrana. Pentru muzică. Pentru marea de la picioarele sale și din spiritul său generos.
Mitică Lupu nu s-a stins... a plecat pe mare...Va ajunge poate într-un port discret, într-o gară mică... unde-l va aștepta cu urale un public educat și sensibil...
P.S. S-a dus și bunul meu prieten, Radu-Paul Păunescu.
