In memoriam Iolanda Balaş-Söter
Când eram mic o ştiam de la aparatul acela numit difuzor. Un fel de radio de cartier care nu făcea altceva decât să retransmită Radio Bucureşti, care atunci era de fapt Radio România. Căci, pe atunci lumea nu avea radio sau televizor. Era o chestie locală eficientă, mai ales la ţară - mamaie-i zicea ”defuzor” - pusă la punct de aparatul de propagandă, ca să ni se dea audio numai ce trebuie. Ce evenimente am petrecut cu urechea lipită de difuzor...? Meciul cu Iugoslavia, când portarul Toma a apărat un 11 m istoric; cel de pomină cu URSS. Moartea lui Petru Groza...
Şi, dacă auzeam că a mai dobrât un record, puteam să o vedem într-o fotografie pe prima pagină, în ”Sportul Popular”, zburând cu picioare-i interminabile şi fermecate peste ştachetă. Nu apăruse acel ”Fosbury flop”. Săritura timpului, era tot ”foarfeca”. Ioli a noastră, cum i se spunea familiar, era o legendă. Pe atunci presa noastră - care, ” a noastră”, a lor?! - nu prea făcea vedete... Nu era nevoie de vreun ziar comunist să o promoveze pe nuş’ care vedetă pempantă, ţâţoasă, botoasă şi bulănoasă. Cu o excepţie: Lica Gheorghiu fata lui Dej. Actriţă. Vedetele se făceau singure prin muncă. În sport, prin rezultate. Nu zic că nu e nevoie să ai, arăţi şi fetele frumoase, să fie promovate. Dar nici aşa, orice paraşută şi orice proastă, pac!, la ”Războiu”, pă pagina de gardă, monşericule!
Vedeţi, la vremea aceea, când mass-media patriei era sărăcuţă rău - televizoare prea puţine, aparate de radio la fel, doar multe difuzoare - Ioli s-a născut direct un mit. Şi aşa a rămas. Dar, să ne înţelegem, era un mit adevărat, deloc contrafăcut. Fiindcă, nu a minţit, nu a păcălit niciodată. Un mit atât de puternic încât, când a fost ştearsă de pe o listă olimpică - motive comunistoide - s-a dus direct de pe stradă la Ceceu, la Dej, i-a spus baiul şi a fost repusă-n drepturi. Ea şi Söter. Asta era Ioli!
Puţină lume mă poate crede, dar eu când am dat mâna cu Pele la Birmingham, am fost mai puţin emoţionat decât atunci când i-am sărutat mâna şi am vorbit mai multe minute cu ”Doamna Ioli a noastră”.
Plecarea ei de azi nu e decât un transfer de sălaş hărăzit de Dumnezeu oamenilor cu har. Mitul Iolanda Bajaş -Söter rămâne pentru eternitate.
Ioli - Românca zburătoare…
