In memoriam - Lucian Pintilie
În acest stat zdrențuit, zăpăcit și năucit de intrigi, șantaje - trăim în Șantajistan, nu? - scandaluri politruce, secătuiri de averi naționale ce pleacă afară, dând bir indirect exploatatorilor ”democrați” din Vest - petrol, lemn, ciment, aur, energie, gaze, ape minerale și alte bogății - prin Multinaționalele care ne-au băgat mai toți milionarii români la zdup… în acest ținut străvechi, zic, stricat iremediabil cu virusul degradării de un președinte dosarian și erotoman să nu zic ”curvar” că e vulgar…
Continuat de jemanfișismul unui obedient al dnei Merkel, zic, în Românica asta îmbrăcată-n zdrențe, dar încă având un trup de damă bine, încă bună de încălicat pentru capitalul falusian-occidentalo-american…ce mai contează moartea unui geniu? Mai nimic! Eventual vreo formalitate rece, oficială . …și restul lasă-i pe ai Dispărutului, gașca lui: actori, regizori, spectatori, să-l plângă…
Ce dacă a murit un mare regizor român - bine că Andrei Șerban trăiește, e sănătos și lucrează …! - important e să ne facem politica; să rămână pe funcție un premier inadecvat și un președinte care vede-n jur numai penali și pe sine nu!
Dragi Români, a murit marele regizor Lucian Pintilie!!! După o lungă suferință. Un Uriaș al Neamului. Titan. Colos. Care va rămâne în Istoria Artelor - a teatrului și a filmului…, dacă și acestea vor mai rămâne și nu ni le-or lua băieții și pe ele, precum subsolul…. Politrucilor, nici nu știți cine s-a dus!? Opriți-vă nițel din gâlceava puturoasă în care vă scăldați boașele//labiile! Tăceți! Dați legi, firmane și decrete să i se facă statuie lui Lucian Pintilie. Onoruri militare triple. Să se dea numele său unor teatre… parcuri, scuaruri, intrări, vapoare, săli de cinema și încă toate cele cuvenite pentru un Mare Erou al Neamului. Care se cinstește chiar dacă vine din cultură, nu numai din război… Căci toată viața sa a fost un război cu comuniștii. Nu cu proștii acestui neam, ci cu semidocții, troglodiții, vigilenții politruci ai marxismului de cumetrie….Care și-n Caragiale vedeau un dușman al poporului…
Războaie ”pierdute” de Maestrul răposat. ”Revizorul” de la Bulandra, piesă interzisă de intervenția - pașnică de data asta - a ambasadei URSS și de slugărnicia unui Eugen Barbu - mare la scris, mic la caracter…”De ce trag clopotele, Mitică?”, film ținut la murat timp de zece ani, de cenzura lui Dulea. Închis într-un beci - nu Dulea, deși merita! - și eliberat abia după Revoluție…Un disident pe față, un lider aș zice al rezistenței autentice prin cultură… Am avut șansa ca să asist la zămislirea ”Revizorului” și să văd cele trei spectacole, plus repetiția generală - mersi, Moțu Pittiș…! - ocazii cu care m-a speriat mania detaliului la Maestru. Lucru sesizat și la alt geniu, Liviu Ciulei. Doi regizori - legendari pe care, dincolo de măreția talentelor, i-a legat soarta cu una dintre cele mai misterioase femei, actrița Clody Bertola… muză a două genii…
”… și la ce i-a folosit?”…ar spune cinic Politrucu’ contemporan, cu gândul la viitorul țărișoarei în 20.20…
