Scrisorile lui Stanca: Dragă Alexandru Tudor,
Ai terminat o carieră prodigioasă într-un domeniu păgân - fotbalul. Joc în care Dumnezeu e mai puțin prezent… dar creat inițial de oameni ca o joacă în colectiv. Iar dumneata ai predilecții clare spre credință. Lucru care te-a făcut să fii unul dintre cei mai corecți arbitri din fotbalul contemporan. Un fotbal corupt și strâmb, mai ales pe la începuturile carierei dumitale, dar care s-a mai îndreptat spre încoace.
De-o dată cu dispariția fizică a Cooperativei, care a consemnat o eră în fotbalul mioritic. Nu-ți pot da un calificativ profesional, căci inerent ai mai și greșit, ai mai și dezavantajat pe cineva, dar niciodată cu rea intenție. Sau niciodată pentru un preț, avantaj sau ceva de acest gen.
Mi se pare semnificativ, dacă nu unic după cunoștințele mele, ca înaintea unui meci din provincie să nu stai cu echipa de arbitri pe care o conduceai, să nu stai, zic, la un hotel unde multe tentații erau, ci într-un spațiu bisericesc, un schit de maici sau ceva de acest gen. M-a durut puțin când acum la ultimul meci, cel de la Chiajna, un om de televeziune de la DIGI, ins cam plin de sine, te-a cam ironizat insiuând că prea abuzezi de Dumnezeu… Poate că el nu are nici unul… nu mă bag - deși așa e! - secolul acesta turbat, observ de la capătul lui, nu are nici un Dumnezeu. Pentru astea două Cinstea și Credința dumitale te cred, te susțin și te respect…
Îmi amintesc că ne-am cunoscut pe vremea cănd făceam o emisiune sportivă la un post de Radio și l-am rugat pe domnul Crăciunescu să te convingă să vii. Am cunoscut atunci - după Porumboiu și Crăciunescu - un arbitru profesionist și mai ales integru. De atunci în orice împrejurare te-am susținut din admirație. Fie și la greșeli eu tot am crezut fără pic de îndoială, în cinstea dumitale. S-au văzut în carieră profesionalismul, ținuta, conduita, seriozitatea, gravitatea cu care ai tratat actul de arbitraj. Erai un model. Puteai foarte bine să o iei pe panta mondenismului, ești un bărbat mai mult decât prezentabil, și ai fost poreclit Brad Pitt. Cu toate astea nu ai ieșit deloc din conduita rece, distantă, pe trebuie să o aibă un arbitru. Și, eu gândesc că astea sunt și datorate credinței în Dumnezeu și a fricii de El. Calități pe care nesăbuitul ateu de la televiziunea suscitată le ironiza ca un ateu… Mă rog, credința e liberă. Dar eu am cam îmbătrânit și nu mai am răbdare cu netoții care se dau atei din snobism și ”ultra-soroșism” cum se zice azi…
Dragă Alexandru Tudor, retragerea dumitale lasă casta arbitrilor noștri fără un model în activitate. Va fi un mare gol care se va resimți și care va slăbi oarecum o anume morală a arbitrilor. Să fii sănătos! Și sunt curios dacă te vei îndrepta de acum și spre o îndeletnicire spirituală. Chiar foarte curios…
