Scrisorile lui Stanca. Dragă Andreea Esca,
Dragă Andreea Esca,
Nu ştiu ce val v-a împins, ce gânduri ascunse v-au mânat pe tine şi pe Dan Negru, doi corifei ai tv, tu chiar mai mult… de media, să filozofaţi asupra viitorului televiziunii…Dacă Dan a fost de un realism vehement, pesimist şi de-a dreptul escatologic, şi-n parte îi dau dreptate, viziunea ta a fost una blândă, feminină, romantică şi catifelată: ”Dacă e să moară televiziunea o va face cu mine la cap”. Da, e ataşamentul tău faţă de ea, e Crucea ta hristică… aşa e! De aici se poate glosa mult. Fie şi speculativ. Numai că, eu unul, care te ştiu de la zero, de la formare, de la primii paşi, te cred întru totul. La urma urmei, pun şi eu pixul sau botul la o chestie care poate va fi - dacă va fi - peste mulţi ani, deci cvasi-inutilă. Cert este doar atât, privind soarta televiziunii - aceea de a nu se degrada de tot, de a nu fi erodată de obsesia audienţei. Rating-ului. Din contra, după saturaţia dată de eficienţa pragmaticului, cinicului rating s-ar impune un concept invers. Un antiratig. Romantic, vizionar, de-a dreptul utopic. Dar, poate că omenirea se cam satură şi de atâta lapte şi miere morusiene… Aşa că, viitorul poate fi un compromis între cele două mari curente. Stai liniştită, Andreea, nu vei zăbovi la capul unei televiziuni, fie ea PRO TV, care va trage să moară…
De aceea am spus că tu ai o viziune romantică, fiindcă - dacă o fi să fie - ai dori să-i fii la cap şi la ultima suflare… a ei şi la ultimul tău puseu de devotament faţă de staţia care te-a inventat. Hai, că devenim sumbri…
Cred că ai priceput tacita mea, deşi parţială, solidaritate cu tine. Căci şi printul e într-o mare criză. E pe sfârşite. Pare pe sfârşite. Dar, uite că mai supravieţuieşte. Totuşi. Ori subsemnatul, à-propos de Dan, şi de tine, e tot un soi de lupus in fabula. De Stanca Păţitul. Aici, la ziarul de hârtie, susţinut, dublat de online, care e agonia gazetei, lucrurile stau la fel.
Dar mă gândesc că oricum ar fi, s-ar expune, s-ar vinde, scrisul…înscrisul sub orice formă rămâne! Ca şi vorbitul. Repet, totul e chestie de formă, de suport. Aşa că, talent să avem, şi voi cei doi, îngrijoraţi de soarta media, aveţi - se pare că şi… subsemnatul - că de scris//vorbit se mai găseşte vreo slujbă.
Hai să fim optimişti! Stau azi, când scriu, sub un soare transilvan. Luminos. Am mers la Alba ca să evit înghesuiala politicianistă, caragealistă şi demagogă din Decembrie… Coreea de Nord s-a umanizat, brusc. Clorofila pare a fi mai rapidă la invaziile teritoriale… Tu eşti din ce în ce mai înfloritoare decât cireşul de mai; Dan Negru tot mai vesel în pesimismu-i burghez… De ce să ne facem griji? Viaţa-i frumoasă, băieţi,… cum ţipa un şlagăr. Sau ”Don’t Worry, Be Happy” cum spunea un altul, american…
Că de la dânşii, tovarăşii americani, vine acum lumina…