Scrisorile lui Stanca. Dragă Antoine Griezmann
După toate previziunile ante-factice, chiar până la finala pe care urma s-o câştigaţi, eram sigur că vei fi MVP-ul competiţiei. Numărul 1, vedeta. Şi era cât p-aci să fii. Dimpreună cu echipa Franţei, care a cam împrăştiat teamă pe tot parcursul competiţiei şi care se vedea, o vedeam şi eu, învingătoare. Las în paranteză meciul cu Elveţia, unul de relaxare, antrenament, frăţie, divertisment ...
Şi, iată, a venit Portugalia taman la fine; cu un parcurs labil, monoton, molatic şi dintr-un gol v-a luat totul! Jambon, şampanie, coroniţe. Tot, bă! Nici măcar nu a jucat prea mult cu omul de bază - Ronaldo - să zici că a fost teribilă. Dar care Ronaldo n-a vrut să lipsească, să nu se implice în joc. A făcut pe antrenorul pe tuşă, pe maseurul, pe psihologul, ba i-a spus autorului golului că va marca. Apoi, tot el a luat cupa aia mare cât să bea din ea şampanie o turmă de minotauri şi de centauri reunite …şi a tot mângâiat-o, lins-o, pupat-o.
Pe tine - din start, ce spun eu?, de dinainte de start - noi românii te vedeam ca inamicul nostru No 1. Îţi aminteşti - cred - că a jucat la voi în serie o echipă-fantomă, o panaramă tricoloră, nu ştiu de ce, sub pavilion românesc, cu un antrenor matusalemic, şi un doctor absent. Cred că mai ţii minte…? Aia se numea România. Se numea, vai de ţara mea! Ei, şi noi ne temeam deja de tine. Noi suntem fani spanioleşti cu Barca, Atletico, Real, mai cunoaştem şi noi, te-am văzut, te ştiam bine. Fiindcă îţi urmăream ultimele evoluţii de la fiece meci din Spania şi celelalte. Practic, nu ai fost deloc o surpriză pentru noi, care cum spusei te urmăream specialmente, ci doar o confirmare. Dar de noi aţi scăpat uşor din grupă şi din ţară…Tu ai rămas. Ai fost extraordinar. Eşti jucător de mare campioană. Şi a fi şi mai de campioană, dar care să fie aia? Ar mai rămâne Barca şi Real. De ce mă adresez ţie? Fiindcă eşti, cu toată înfrângerea, eşti singurul jucător care are de profitat după acest turneu. Singurul din echipa Franţei. Payet a strălucit cu un gol mare. Dat nouă, dar nu-l apăra nimeni, desigur. Unde să te mai duci ca să profiţi de forma şi de oportunitatea dată de Euro? La Madrid, Barca? Şi restul în echipa campioană a Galaxiei… Căci, repet, ai fost extraordinar. Dar ce-ai avut, nene, la finală? Te-a paralizat răspunderea. Ideea gloriei? E un sindrom. Lasă, eşti mare, oricum… uriaş. Te-a bătut echipa ţării bunicului tău. Nici măcar nu doare…
