Scrisorile lui Stanca. Dragă Cornel Udrea,
Dragă Cornel Udrea,
Să nu crezi că dacă ai făcut ani buni de când ai plecat din Bucureşti, la Cluj, eu unul te-am uitat. În mod normal, mai ales în conjuncturile strict contemporane, adevărata Capitală a României este - indubitabil, irepugnabil şi irefutabil - Clujul. Ba, glumind oarecum, lucrurile ar sta exact invers. Clujul e Capitala ţării de ceva ani, Bucureştiul doar o anexă de acoperire a lui. La urma-urmei nu e treaba mea, mie mi s-au tocit de mult orgoliile localiste - nu, şi naţionaliste… - mai mult e a Primăriei condusă de o doamnă pesedistă-n toată firea…din oraşul Voluntari!
Ce-mi pasă mie că marile competiţii sportive FED CUP de plidă, se ţin numai la Cluj, când eu tot la tv mă uit! Ba, Clujul e un ”public minunat”, cum spunea Halep. În fine, Cornel, te felicit că ai mereu viu instinctul de a locui numai în Capitală...
Ne-am văzut la Bistriţa. N-am avut timp să discutăm un subiect care mă frământă. Patrimoniul naţional în câteva domenii… Umor. Caricatură. Epigramistică. Apoi, muzica populară, folclorul, rock-ul. Cele naţionale. Trăim un an dedicat bilanţului naţional.…Cu tine, Umorul e primul. Şi are forme destule. În literatură, la Radio, TV, pe scenă, privindu-l scheci sau dramaturgic sau cel de teatru popular. Nu de la Alecsandri, Caragiale, T. Mazilu, Băieşu…ci, mai degrabă teatrul de umor popular, cum am văzut la ”Mărul de Aur”. Mă refer la festivalul de umor ţinut la Bistriţa prin îndărătnicia & încăpăţânarea ”căţcăuană”. N.A. - de la numele lui Al Căţcăuan organizatorul ”mereu” al festivalului… Mă adresez ţie, fiindcă te consider unul dintre cei mai activi practicanţi şi suporteri ai umorului - cult şi popular - inclusiv al mişcării de la noi. Te-am văzut în prezidii şi te-am recunoscut de jure şi de facto ca un lider activ. Nu ştiu dacă eşti pe undeva, dar eu te consider ca atare. Un Lider autoritar. Zic asta fiindcă eu nu agreez mai deloc uniunile astea politrucate, în care mişună, se afirmă o faună de şmecheri, politruci, sforari, manigaseuri şi alte specii îmbârligătoare… Deşi, una e să crezi că eşti, şi alta să chiar fii. Tu, pentru mine, prietene, chiar eşti! Şi faci bine că la vârsta la care trebuie să mai stai pe acasă - zice (!!) unii - umbli, discuţi, activezi energic pentru Umorul Naţional. Care face parte din Patrimoniu poate din cele mai vechi timpuri. Ba, şi unii dintre noi au practicat rezistenţa prin umor…Am o mărturie prea veche. Ziarul ”Hiena” lui Pamfil Şeicaru prin anii ’20, cu umorul şi pamfletul Maestrului, a tăiat în carne vie fleici babane din politrucii Neamului…
Nu, prieteni, această depeşă cvasiencomiastică nu e scrisă de ziua Umorului. Nici a liderului Udrea. Ci, chiar de ziua mea, când îmi felicit prietenii - dintr-un elan înlănţuit recent şi descătuşat, ieri, 7 mai …
Cornel, dragă prietene, multe ”succesuri” şi să ajungi cât mai sus în ”piramida nazală a lui Keops”!
