Scrisorile lui Stanca. Dragă Doru Ionescu - TVR,
A vrut Dumnezeu să ne întâlnim. Festivalul Mamaia 2000. În culise. Eu conducem un juriu de presă. Aveai un tricou. Cu Che Guevara. Şi te cam uitai la mine. ”Ce zici? Crezi că băiatu ăsta merită iubit cu revoluţia sa comunistă cu tot?” Nu mai ştiu ce mi-ai răspuns. Bietul! O victimă a telalilor ideologici Marx&Engels. Plus cripto-iudaicii Lenin&Troţki. Să nu aprofundăm...
Când ne-am cunoscut ai spus că vrei să filmezi ceva cu veteranii muzicii rock. Bravo, zic, a fost visul meu o istorie a acestui gen. Dar, nu am putut s-o fac atunci. Cine te sprijinea la o istorie a... pletoşilor, că aşa vedeau activiştii problema. Până a apărut, mai întâi Valentin Ceauşescu cu plete; apoi Nicu ca fan folk-rock? Şi, cum să o scrii când la aproape fiecare trupă era măcar un membru fugit în Occident? Cum să scrii despre PHOENIX fără să zici de Moni Bordeianu? Şi, stai că Nicu Covaci nu venise cu microbuzul să fure toată trupa fără Baniciu; ba, nici nu se uşchise încă?! Băiete, ţi-am spus superior, apucă-te tu şi fă-o! Nu credeam că mă vei asculta. Cum nici nu cred că ar fi aşa... Fiindcă, presupun chiar, că această istorie era planul tău secret din capul locului. Te-am mai ajutat pe ici-colo cu o relaţie şi nu te-am sabotat... în dulcele stil miorotic. Ba, atunci, la Mamaia, m-ai urcat pe terasa unui hotel înalt unde ţi-am cam vărsat tot ce ştiam, dar având în grijă să nu vărs şi sticla de vodcă pe care am luat-o ştiind că avem muncă grea de prestat! Ca o furnicuţă Dorule, ai adunat apoi ştiri, istorii, poveşti. Ai filmat. Ai colindat, biet truditor, mai toată Europa... şi America... L-ai prins pe Mugur Winkler fostul meu coleg de facultate, re-descoperit de mine prin ’92, de profesie miliardar. Pe Niki Dorobanţu amicul lui Gil Dobrică. Pe Costin Dobrin tot din Sideralul Modal Q... Ai filmat apoi, ai transcris. Muncă, domnule! Şi ai biruit!Cred că, fără a avea studii de specialitate, poţi fi numit Istoricul muzicii rock din România. Şi, apoi demersul tău, cărţile tale de istorie rock ar putea fi rare. Căci Istoria s-a recompus din depoziţii de martori şi participanţi. Istorie inedită, cu iz arheologic: refăcută din cioburi. Ca amforele antice... O restituire culturală. Dar la noi rockul nu e cultură, ci doar ceva exotic venit din Occident...
