Scrisorile lui Stanca. Dragă Gică Hagi,
Ai ajuns la impresionanta vârstă de 50 de ani şi te-ai dus să o serbezi acolo unde meriţi: la tine acasă.
În Turcia. Căci, vrem nu vrem, suntem un popor de slabi, tribali, cu şefi troglodiţi şi hoţi, fără prea multă sămânţă românească-n punga dintre picioare… ce să mai vorbim: tu eşti întâi al Turciei. Bravo ei! Ba, chiar îmi amintesc de faptul că atunci când eu am făcut vârsta ta, m-a invitat la Cotroceni preşedintele Constantinescu şi i-am spus că dacă a fost la omonimul turc în vizită de ce nu te-a luat, ca ambasador, însoţitor. Greşeli, nene, făcute de inşi despre care crezi că-s dăştepţi. Nu de Emil zic, ci de ăi din jurul lui; de babele alea sclifosite cu menstre împietrite…Dar, eu cred că ai dat poporului acestuia ciudat, sinucigaş, degrabă pişetor pe valorile sale, românii, o lecţie. Cum adică FRF să nu te celebreze la ea acasă? Cine e preşedintele ei? Un nume mai mare decât tine? Un meritocrat al fotbalului? Iaca, un tânăr ambiţios care a luat, întâmplător sau nu, locul unui om de fotbal real, Gică Popescu, prin manigansări politice. Dar cine îi dă dumnealui dreptul să-l şteargă pe Hagi din istoria fotbalului românesc? Căci extrapolând un vechi dicton ”FRF e Hagi”…Asta este, Gică, drama acestui popor populat cu slugi libidinoase, iute aplecătoare de spate, liotă de carnivori ce se hrănesc cu propriii idoli. Ruşine!…”Puteam fi campioni mondiali în ‘94”, ai spus. Ţi-a zburat dintre buze o păsărică. Eu o spun de 20 de ani. Cu fratele Ionel Stoica de la TVR. Am fost acolo, cu tine, la L.A. Am tremurat cu toţi românii. În visele mele roze te visam cu Cupa Mondială ridicată peste capete… Mă bucur că ai spus asta: ”puteam fi.” De acum n-o să mă mai ia lumea de nebun-visător, căci am să mă apăr cu vorbele tale ”puteam fi”. Uite, că nu suntem!Şi, din nou vin la o vorbă a ta: nici n-o să mai fim prea curând. La ce fotbal avem acum – dar, mai avem, domnilor?! – voi toţi cei din generaţia Hagi trebuia să aveţi măcar o statuie în locurile voastre de naştere. Un mic Acropole al vostru, la FRF. Ba, tu şi în Capitală. Şi pe Vârfu Omu. Şi pe Ceahlău…Lasă, tu o vei avea! La Istanbul.
