Scrisorile lui Stanca: Dragă Gică Popescu,
A venit eliberarea! Dintr-o glumă proastă a vieții. Asta ar fi fost Justiția…
Tot de oameni făcută. Fie ea imaginată de sculptori celebri ca o gagică frumoasă, cu țâțili la vedere, cu păsărica ascunsă, o sabie în dreapta și o balanță de cântărit cartofi, stânga ridicată. Sexoasă. Futăcioasă, ea. Da’ legată la ochi, nene! Cum s-o crezi pe parașuta asta?! Contează textura eșarfei de la ochi. Uneori e transparentă. Și are găuri…La tine a fost chiar mai mult decăt atât. Nu era un văl cu găuri, ci găuri cu văl… A trecut. Numai că eu unul nu m-am dumirit nici acum de ce?! Ai plătit pagubele, ai dres greșeala care a fost. Dar pentru meritele față de Națiune? Pentru că ai dus numele Țării de poveste, nu e clemență?! Ai fost uriaș în fotbalul mondial, asta e chiar nimic? Nu ți-a adus deloc circumstanțe atenuante? Nu pricep cum e să bagi în închisoare un idol. Un om care a luptat – e drept într-o bătălie a afirmării sportive - cu ecouri imense pentru Țară. Și Prestigiul ei. Care, când jucai tu, era de căcat. Eram popor de hoți, criminali, al lui Dracula. Iar tu, Hagi și alții erați în frunte, contrazicând toate relele. Nu vreau să te liniștesc. Numai tu știi ce înseamnă să fii acolo și să ți se prăpădească părintele de inimă rea. Să-ți dai seama că niște nenorociți care au avut în mână soarta ta au decis indirect pentru părintele tău…Bietul om. Dar tu ești tare… Ți-o veni, sau nu, rândul să te răzbuni. Dacă ții. Important e să redevii TU. Lumea a ținut cu tine. Dinamoviști, olteni, otomani or catalani. Lăsând rivalitățile sportive vehemente și subiective. Căci e un ”ce” nasol pe lumea asta înghesuită-n urbanizări insalubre. Care generează relele: suprapopularea. În 2011 erau 7 milioane de oameni. S-a-nrăit. A turbat. Egalitarismul comunistoid - întins cu sărăcia. Democrația strâmbă ocupă ca metalitate tot globul. Trăim într-o ireverență ascendentă. Gen: ”Cine, mă? Hagi? Popescu? Mai dă-i mă-n…!”, zic complexații. Nu mai e respect față de valoare. Meritocrații mincinoase și calpe.
Gică, ține minte, tu ești victima unor vremi strâmbe. Nu a faptelor tale. Tu și Hagi rămâneți ceea ce sunteţi - statui ale neamului fotbalistic românesc …
Trecutul se mai uită, dar nu se șterge ...