Scrisorile lui Stanca. Dragă Ionela Lehaci şi Gianina Beleagă,
Dragă Ionela Lehaci şi Gianina Beleagă,
Cine sunteţi voi? Se vor întreba devoratorii de mondenisme, dămphuitoarele de gesturi rotund-preţioase, mironosiţele societăţii spctacolului mioritic; purtătoarele de malacoave din mătasă naturală foşninde prin saloanele luxoase şi duhnind a ne-muncă. Snobinetul cu snobinetele lui… totul vidat de adevăr, omenie şi sinceritate. Fiţe, ifose şi damphuri vor fi nedumeite…Voi, ce nu veniţi din Fitzerland, de unde venirăţi? Că nici din snobilimea fadă a Patriei… Cine vă dă mâna va avea un şoc: Aveţi mâinile crăpate! A, mon Dieu?! Dezagreabil măy ! Dizgraţios, repugnant, zău tu!Crăpate. De muncă. Mâini ca de sculptor, salahor. Şi nu sunteţi masculi feroce, ci iaca, nişte domnişoare venite din Septentrion, din podu’ Ţării, din jud Suceava. Aţi urcat deasupra României… peste un Bucureşti, unde se-ncură câinii cu colaci-kurtoşi în coadă; şi unde, cică, se dă ora exactă; unde rromii şutesc şi cerşesc ca p-un Champs Elizee al lor; şi unde pute a căcat de nu poţi sta pe lângă clădirea guvernelor de parveniţi.Şi voi, fete dragi, Prinţese de Palme Fisurate, Ionela şi Geanina, aţi reuşit! Nu cu ciordeli, nu cu ghiceli! Cu mâinile rupte. Însângerate. Bandajate! Campioane! Mondiale! Că de-aş avea talentul lui Nicolaescu v-aş face un film ”Cu mâinile crăpate”…Aţi luat aurul la dublu vâsle categoria uşoară, la Campionatul Mondial de Canotaj de la Sarasota (SUA). Frumoasele noastre! Aţi cam fost umbrite de turbionul Halep zilele astea. Lumea nu vă arată cu degetul pe stradă. Încă! Dar sunteţi cele mai splendide anonime ale Bucureştiului. Ale Ţării. La 22 de ani! Voi, ”nordiste”. Di la ţarî, bre! Care nu s-au dus la Italia să poarte ţucaluri la babe; nici în Spania la căpşunit, ci aţi ales poate cel mai greu sport. La fel cum e gimnastica… Sport ce dă alte palme sparte, palme grele. Sporturi-refugii - de ce să n-o spun? - ale familiilor sărace, ai căror copii renunţă la copilărie. Nu-i aşa, Nadia? Nu-i aşa, dna Lipă?! Nu-i aşa, Patzaikin!? Şi, priviţi acum la cei citaţi, cine sunt ei în ţara asta!? Eroi! Repet, voi, poate mai puţin notorii încă, dar eroi. EROINE! Revoltător de tinere şi deja Campioane! Mondiale! Născute în două sate vecine; despărţite doar de o pădure…unite de un codru şi ajunse Regine pe ape…Am o fericire personală când văd acest rar lucru: că anume cineva mai transpiră, suferă, pentru biata Ţară... Vă iubesc! Vă sărut pe mâinile alea crăpate! Care v-au adus în frunte. Şi au amintit de o Românie bravă, eroică. Nu de o republică a laşilor, hoţilor şi puturoşilor, cum e cea prăbuşită de azi! Şi, din nou de mii de ori, sărut mânuţele voastre!
