Scrisorile lui Stanca: Dragă Maria Răducanu,
Hristos a înviat! Mă uit la tine ca la ceva ciudat... și minunat. Ești o solistă, chitaristă de jazz, folk, folclor... Sau, scolastic, greu de încadrat. Ei, și ce?! Contează enorm maniera ta de interpretare.
Cântecul e doar un pretext de a-l prelucra, de a-l vrăji. De a prezenta piesa altuia ca fiind ”a ta”. Ca interpretare, repet. Asta vine din jazz. Ce te ridică enorm este nuanțarea la ”milimetru”. ”Pixeli” muzicali. Come. Altfel, cum ai putea reda tragismul profund din ”Dodă” a Mariei Tănase? Sau a ”Cântecului de leagăn”? În acest demers, evident, te ajută vocea. Dar, mai ales, instinctul tău muzical. Căci, știi să folosești până la lacrimi - ale auditorului - virtuțile șoaptei și a vocii de cap. De altfel, de când te-am ascultat prima oară, am spus că ești un lider al nuanțelor. Nu, ”Regină”, e prea de cort... Tu catifelezi melodia, o încălzești la temperaturi edenice. Fiindcă duci, seduci auditorul spre un rai. Un Eden al auzului. Mai am un exemplu în acel blestem țigănesc ”Cirip”. Acolo unde trebuie, cânți șoptit, ”in sotto-voce” sau cel mult în ”mezza voce”. Procedeu ce uneori schimbă sensul primar al melodiei. Sau îl dramatizează. Dar, ce contează când efectul final e sublim?
Ce nu pricep eu la tine e faptul că o carieră prodigioasă a talentului care ești nu e prea cunoscută, mediatizată la noi. Țara impresarilor foști-cărători de scule. Fără pic de cultură. Doar cu intuiții care duc la o sexualizare excesivă. Cred că tu ai apărut la reputata Mezzo TV mai des decât la un TVR de-al nostru. Așa cum, sunt sigur că de câte ori cânți afară, ai public mai mult decât în niște cluburi autohtone relativ discrete. Chiar dacă, de prestigiu cum e ”La Scena”. Oricum, orice concert al tău, aici sau afară, e un jet pe obrazul televiziunilor noastre imbecilizante... Sigur, asta ține și de managementul tău. Nu mă bag. Nu dau sfaturi. Dar, o părere pot... Știu, cânți în mai multe limbi ale pământului. Fadoul portughez al Amaliei Rodriguez te prinde bine. Romanțele rusești. Folkul Jeanei Bicevskaia... și încă altele, la fel. Ar trebui să ai și ceva compoziții originale, totuși, spre a-ți sublinia și mai mult personalitatea. Dar, și așa rămâi măcar ”pour les connaisseurs”, aceeași solistă. Ciudată și minunată...
George Stanca, pamflet
