Scrisorile lui Stanca: Dragă Mircea Lucescu,
Chiar nu-ţi e dor deloc de acasă? De fotbalul mioritic? Ştiu de ce ai plecat când ai plecat demult. Ai fost sastisit, scârbit, sătul de tot ce se întâmpla în fotbal.
Dar şi în economia capitalistă ”bine aranjată”, unde ai încercat să intri cu diverse naive afaceri – lanţ de cofetării, comerţ cu încălţăminte, societate de asigurări ş.a. Dar, şi de politichia cea mai urât mirositoare, josnică, sălbatică. Ai plecat nu chiar în cele mai pure ţări, fie ele Italia, Turcia sau vai, Ukraina. Dar, orişicât, ai scăpat o parte a vieţii de izul mioritic.
De căcăreaza asta, din neagră şi mai neagră. De bălegarul ăsta putred şi fetid. În fine, aş afirma că tu nu te-ai dus musai la o viaţă mai bună, căci o aveai şi aici, ci la un fotbal mai bun… Sigur, toate argumentele mele contra unei Românii corupte, destul de asanată în fotbal, oricât de grele ar fi, cad în faţa celei mai corupte ţări din zonă. Care este Ukraina. Aflată acum în stare de război. Îmi închipui ce a fost în sufletul tău, al patronului Rinatov şi al unor jucători mai vechi de la Doneţk, când au văzut ruinat frumuseţea de stadion, dacă mie mi s-a făcut rău. Să cadă bombe în loc de mingi… Nu, Mircea, n-o mai lungi! E momentul să vii acasă.
Nu să preiei Rapidul, care e ameninţat cu ce e mai rău. Nici Dinamo, condus de vechi prieteni şi care re-merge bine. Ci, aşa cum o reclamă mai toţi oamenii de fotbal, să preiei Naţionala României. Ajunge cu vreo echipă de club, fie ea din Turcia, Italia sau aiurea. Ştiu, nu am uitat niciodată că vrei să mori pe teren. Înălţător. Dar de ce să mori de glonţ, de bombă sau vreo şrapnea rătăcită, în străini, când poţi să NU o faci liniştit, acasă.
Căci, cred eu, solicitarea meseriei de selecţioner presupune un consum mare, dar mai bine repartizat în timp. Una e să ai meci săptâmânal. Alta, la două-trei luni. În fine, să nu mă crezi atât de paranoic încât să cred că te voi convinge eu cu aceste rânduri. Dar, măcar mă gândesc la un lucru care probabil nu ţi-a ieşit din sânge după ce o viaţă ai lucrat şi jucat la un club militar: Ţara are nevoie de tine, Lucescu! Ţara îţi ordonă să te întorci la Ea. Şi, fiindcă tot este dumneaei, Ţara, la pământ, renaşte-I, refă-I, reînvie-I măcar fotbalul! Dumnezeu să te binecuvânteze…
George Stanca, pamflet
