Scrisorile lui Stanca: Dragă Moroşanu,
Mă uit profesional la ultima producție PRO, “Sunt celebru, scoate-mă de aici!”. O văd printre grețuri, diarei și vome din parte-mi. Că eu, ca telespectator și liber elector al programelor tv, nu mi-aș pierde nici 30 de secunde cu oribilitățile alea. Tu ești poate singurul personaj potrivit de acolo.
Nu vreau să te jignesc. Din contră, mă refer la faptul că ai antrenamentul voinței, vii dintr-un sport extrem de dur… Deși sport. Cu o conduită. Tu ești tare. Ai grijă de eventualele victime. E genul de emisie care face parte din cicluri mai vechi, gen Big Brother. Aspiratoare de rating. Dar, oribile. Spun asta fiindcă detest caracterul inestetic și toxic al mesajului. Căci, compar cu vârful de succes al postului: “Vocea României”. Copii frumoși, talentați, voci, orchestrații, montaje, loredane, craci de puștoaice cantante, buci de virili vocaliști pletoși, hormoni incandescenți, lacrimi, emoții, uri și iubiri, speranțe, juriu spiritual. Totul, într-o estetică. Spectru uman. Nu humanoid… De aici, la experimentul de adaptare la junglă, e proba sigură a unei degradări umane, asumată pentru bani. Lasă pseudo-admirația: ”Vai, ce tare e Merișor că la vârsta ei are curajul să bea aia!”... oribil… Părerea mea.
Dar, ce mama dracu’ mă strofoc acilea pentru demnitatea umană? Că n-oi fi io JJ Rousseau. Căca-m-aș pe ea! Ca și voi. Stați, nene acolo, izolați! În zdrențe. Plini de zoaie. Închinați cupe cu sânge de crap împuțit și pișat de urs; ștergeți-vă la bot cu unul dintre cei trei chiloți pe care-i aveți în dotare. Delectați-vă glandele salivare, mamare, lacrimogene și ce organe mai aveți voi valide, în timp de devorați mațe de crocodil pitic, copane de șobolani, coițe de greiere borțos, cozi de șarpe, tocană de viermi asezonată cu aripi crocante de gândaci. Sta-v-ar în gâți, că iar dau la boboci… Mă întreb dacă - scuză cacofonia - căcat n-aveți de mâncat?
Moroșene, am tot evocat meniul ăsta ca să trag un semnal de alarmă asupra unei emisiuni captivantă prin barbaria, primitivismul ei. Apelez la omenia ta. Ai grijă maximă de măcar câteva vedete. De care, poate, ar fi păcat dacă… Dacă nu se-ntorc prea ”junglate”. Și, dacă nu vor mirosi restul vieții a pârțuri de struț…
Ai grijă de patrimoniul bășit al Patriei artistice, Morșene!