Scrisorile lui Stanca: Dragă Ozana Barabancea...
Mă uimește, mă paralizează ce ai putut tu să gândești și să faci public, fie și pentru puțin timp, despre tragedia ”Colectiv”.
Nu pot decăt să dau vina pe o anume superficialitate a ta. Și a multor altor inși din viața publică. Special politrucul ratat Aurelian Pavelescu… E o boală mondenă. Cum aflați ceva de senzaţie, fără a reflecta, documenta, ci doar așa după ureche, săriți, vă năpustiți cu o disperare contrafăcută asupra cazului. Dați, dați, daţi cu părerea. De aia zic eu mai serios, mai pe băşcălie, că suntem un popor de părerologi. De altfel, pe blogul meu am o rubrică serioasă ”Părerologia”. Adică ”zic și eu, dar nu sunt specialist…” Te-ai pripit și acum pierzi. Nu sunt foarte de acord cu formularea reproșurilor aduse ție de Cheloo, dar cu conținutul și violenţa lor, da.Te-ai grăbit … păreroloaga mea…Ai sărit pe bieții copii ca ultima țață, din alea cu basmaua strânsă pe vărfu’ capului, cu fusta-nflorată, adidași albi-murdărit și haină de piele neagră.Ți-ai pus mâinile-n șold și dă - flegme. Urât rău de tot. Nu te-ai întrebat deloc dacă copiii ăia, spre deosebire de primitivismul satanist, au vreo pregătire. Au o cultură? Au principii estetice? Au studii superioare? Arunci o vorbă ”sataniști” - ca altcineva ”rockeri băsiști” spre marea surpriză a mea - și te doare-n cot. Apoi, realizezi dimensiunile gafei. Vezi adevărul. Catastrofal. Ai denaturant, deformat, calomniat una dintre cele mai mari tragedii naționale, civilă să zic. Sau a doua nenorocire după ”Focul de la Costești - 1930”. Retragi textul de parcă nu s-a-ntâmplat nimic. Numai că porumbelul negru ca o ghionoaie ți-a ieșit din glasu-ți cristalin. Ghilotina a căzut pe grumaz. Prea de tot, Ozana! Nu mă afectează ce-ți spune Cheloo. Care tot dintr-o greșită apreciere - sau o convingere personală homofobă - a pățit o concediere. Ci mă doare că o voce ca a ta, un talent ca al tău, se consumă în părerologie, în loc de muzicologie… Ești în criză de publicitate?Ce mă șochează, Ozana, e faptul că ultima oară te-am întâlnit într-un spațiu sacru. Reculeasă. Pătrunsă de evlavie. Pioasă. Lucruri care m-au impresionat. Ai crescut mult de atunci în ochii mei. Nu era mai bună energia ta acum? Când Patriarhul e atacat de matracuce, mandragore și mastoarce…
