Scrisorile lui Stanca: Dragă Teodor Botiş,
Orice venire a ta la Bucureşti cu o expoziţie de pictură, cu un album de artă se transformă într-un eveniment. Normal. Clasic. Dar şi monden. Este drept nu musai cu domnişoare pempante, perdante sau cu blonde demimonde, ci cu o puzderie de celebrităţi.
De la preşedintele Academiei Române, la mereu-clujeanul DR Popescu, la marii critici ai artei Mircea Deac sau Virgil Mocanu, Radu Călin Georgescu. Marele actor şi marea conştiinţă Dorel Vişan. Manuela Golescu. Plus toată armata de artişti plastici care te iubesc, te beau şi te admiră. Ziarişti - Ion Marin, Tavi Ursulescu - , solistul unei generaţii , a voastră!, Horia Moculescu... distinsul critic literar Ion Bogdan Lefter. Şi, la fiece vizită a ta în Capitală, gazda este constant domna Anca Vlad de la Senso, un fin degustător şi sprijinitor de arte.
Precum se vede, oamenii de vârsta mea par ”tinerei” în astfel de manifestări. De aceea îmi permit o contra-zicere celestă la o spusă a maestrului Mocanu care se consideră a face parte dintre „dinozauri”. Nu, eu şi ai mei cogeneri, nu suntem încă ... ne străduim să ajungem. Noi, abia am atins gradul nobil de ”expiraţi”.
Asta nu înseamnă că în orice expitat stă coconul nuni dinozaur. Ar mai trebui şi ceva talent, meserie, ştiinţă... Dar, am o curiozitate: ce va fi, cum va arăta Ţara asta fără expiraţi şi mai ales fără dinozauri? Teo, nu regret că la ceremonia lansării albumului tău, - memorabil, eveniment cultural, cuprinzând lucrări de artă excepţionale care te arată, conotă şi denotă - au cam lipsit divele, Sexy-Ardelencele, Drăguşencele de Mureş şi Târnave. Sau alte mironosiţe bosumflate, botumflate, cialuronicizate... Nici că li s-ar fi dus dorul.
Ai creat altă lume ad-hoc. A bunului gust. O lume cândva normală, azi uitată, ascunsă după Uşa Ţării, la un eveniment excepţional. Memorabil. Sărutări de mâini frumoasei tale Doamne, obiectul multor portrete .
Şi, ca la fiecare descălecare a marelui artistului clujean Teo Botiş în Cetatea lui Bucur, o urare: bun venit...şi bun rămas!
George Stanca, pamflet
