Scrisorile lui Stanca: Dragi Tricolori,
Iată că fără o valoare certă, Marica, și fără altă valoare certă, Raț, și prin dezertarea nepatriotică a lui Radu, altă valoare certă, cel puțin, am reușit să scoatem un egal la Cluj, cu marea campioană Spania. Nu musai să fim egala campioanei europene, cum cu nejustificată infatuare, care face numai rău, au titrat unele elemente media. Spun asta, nu ca să laud faptul că Naționala s-a descurcat fără cei trei, ci din contra. Cu ei în echipă, consider că am avea o valoare mult sporită, pe măsura competiției în care am promovat.
Nu cred eu că mai avem și alte nume care să facă față. Căci, neîndoios, avem unele câștiguri. Ele se numesc Nicușor Stanciu și Andone. Dacă pe primul îl știm din campionatul intern, al doilea, mai ascuns în liga secundă spaniolă, a fost, dacă nu o revelație, o mare speranță pentru viitorul francez al Naționalei noastre… Și m-am uitat la cine a stat pe tușă, sau a fost introdus cam târziu: alde Keșeru, Mățel, Moți, Torje, Rusescu și, nu în ultimul rând, Sânmărtean, mai toți oameni de bază ai echipei nu de mult… Speranțe mari, s-ar numi un articol laudativ. Mămăliga a devenit activă, aș zice eu.Dar, prieteni, hai să nu ne machim cu apă plată! Ce a fost asta, la Cluj? Un amical. Un meci de verificare. Unde jucătorii aflați sub dubii se străduiesc să convingă, iar titularii sunt atenți să nu se accidenteze. Mai ales la ei. Unde vine uraganul unui derby de dimensiuni planetare, El Clasico! Pentru noi însă, în afară că a fost un meci care a ridicat moralul, în rest fu un joc derutant, chiar periculos căci, la un meci oficial, pe bune, acest 0-0 se putea deforma rău spre ei. Să nu uităm că Spania e Spania. Vom vedea. Căci, după ritmul competițiilor fotbalistice de pe continent, după desimea meciurilor, s-ar putea să câștige acum, la Euro, nu musai cea mai bună echipă. Ci, mai degrabă, cea mai odihnită. Dar de un nivel anume, de o valoare a fotbalului. În nici un caz nu va fi o favorită bine știută. Din acest unghi de vedere eu cred că vom avea o surpriză în ceea ce privește câștigătoarea. Iar la cum am văzut-o recent, nici temuta Germania nu e în apele ei. Da, dar eu tot de ea mă tem… Face excepție Franța, favorizată net de parțialitatea de care se bucură, îndeobște, gazdele. Sper să nu se exagereze… Noi, cu ale noastre nevoi: râul, ramul…
