Scrisorile lui Stanca. In memoriam Olga Tudorache
“Actorul trebuie să joace! Actoria este o muncă de disciplină. Ca milităria. Trebuie să fii în stare să faci un lucru în momentul în care ţi se cere, nu când ai chef.
Acum! Se simte bine, nu se simte bine, actorul trebuie să joace. «Nu mă simt bine» nu există pentru un actor, decât dacă este în spital. Dar dacă este pe scenă, trebuie să joace. Deci el trebuie să-şi disciplineze organismul, să-l obişnuiască să-l asculte. Sigur, nu e uşor, dar fără asta nu se poate…” (Metropolis).Asta era credința actriței. Și nu e singura celebritate care susține asta. Dealtfel tot așa ar tebui să fie cariera unui medic. Mai tânăr fiind am aflat cu stupoare că un prieten a murit fiindcă doctorul lui era plecat în concediu. Și abia atunci am constatat ce impugnă această meserie, făcută corect. Dar câți se mai fac doctori sau preoţi ca să vindece oameni sau suflete de oameni, de dragul lor nu al banilor? La fel, marele antrenor român, Mircea Lucescu, atunci când era să moară pe teren în Ucraina, a declalarat că el chiar așa vrea să moară: pe teren! Personal am asistat cu durere omenească la moartea unui mare handbalist ucrainean Igor Turcin, care în noiembrie 1993 a murit pe teren - în sala de handbal Giulești.
Același lucru se putea întâmpla cu marea, imensa Olga Tudorache, pe scenă, pe 1 aprilie 2012, sinistră păcăleală putea să fie… Indignat sunt de replica unuia, ”E, totuși, avea 88 de ani, măcar să apucăm și noi vârsta asta…” Știți ce nu pricepea mangafaua poveștii mele? Nu că a murit o ”babă” de 88 de ani ci - vita, boul, cornuta! - o mare actriță a Neamului. O femeie de geniu. Un munte de talent și o profesoară de talente. Ceea ce se naște mai rar… Mai spuneți-mi o altă Olga Tudorache tânără care-și așteaptă afirmarea. Doamne, când o să-nțelegem că trebuie să ne prețuim valorile, căci viața lor, ca și a noastră, este unică!Nu mi-a fost apropiată. Era greu, o persoană închisă, dar am iubit-o enorm deși poate am iubit un sfinx, un necomunicativ, dar mă repet, am iubit un munte de talent. Cu roluri aparte, cu ținuta inconfundabilă, cu originalitatea ei. Doamne, în ce stil recita! Păcat că ne-a lăsat prea puțin pe video. Cred că “Repetabila povară”, recitată de ea, rămâne ca model. Modul. Dar nu numai atât. Existență de actor total. Dăruit. Miruit. Ales. Cu Har de la Domnul. Exemplu pentru breaslă. Pentru Norord. Discreție, comportament lumesc și demnitate umană. A servit scena cât a putut. Și, a cam putut. Mult. Bine. Incredibil. De fapt a servit cât a lăsat-o Pronia. Care acum s-a hotărât brusc, tragic să o cheme la EA.Drum bun și sărutăm dreapta pentru tot ce ne-ai dat, Doamnă Olga Tudorache!
