Scrisorile lui Stanca: Dragă Gabi Tamaş,
Nu și de CFR Cluj. Când ai plecat în Anglia, colaboram la "Fabrica de sport" cu Dorinel Artene. Prieten cu tine. Spunea de 10 ori pe emisiune că te-ai făcut băiat cuminte. Că te omoară antrenamentele alea englezești.
Că acolo ziua e scurtă și după antrenament cazi lat în pat. Cum să mai ieși? Ce să mai consumi ceva alcoolic? Te lua somnul. Eu, naivul, el, publicul, fraieru' l-am crezut. Poate că și el a crezut.
Numai că nu a ținut. Nu a mai ținut... La meciul cu San Marino ai făcut-o lată dimpreună cu Mutu. În patru labe. La 4 dimineața. Piți te-a ars, apoi te-a iertat. Și eu aș fi făcut-o.
Că ești, erai jucător, nene. De bază. Apoi, iar ai cacarisit-o. Iar ai luat poziția patrupedului. Și, de aici ai pornit o sarabandă fabuloasă a alcooliei. Cauți de-a bușilea scara de la bloc. Pancu. Chiloții de la Cluj... Palmares. La vârsta ta? Că faci curând abia 30 de ani. La cariera ta...
Ce păcat, măi copile! La vigoarea și calitățile pe care le ai, poți să trăiești o sută de ani. Dar ca să joci fotbal, dacă erai cuminte, poate mai apucai un 35 de ani. De ce te grăbești, măi Gabi? De ce nu te abții încă 5 ani și pe urmă poți borî și urina prin bucătării de cârciumi vreo 40 de ani...
Că deh, n-o să poți bea până la sută. Eu nu pricep, de ce-ți fuți singur norocul?! Cu... mâna cu care ții paharul. Ai familie. Ce frustrări ai tu de ajungi la inconștiență alcolică? Îți place să se spună că ești alcoolic? Ratat? Etilic? Când vei juca-n "Onoare" pe la Triumful Borăscu sau Recolta Budila. (Să mor eu, stimați citiori, dacă am inventat echipele astea; joacă-n Onoare...).
Că, acolo vei ajunge... Să te strige bețivii satului "Dipsomanu"! Să joci p-un kil dă grâu. Și-o litără dă tescovină... Tu, Marele Tamaș!?
...Ce flăcău erai odată... Și te făcuși de mirul lumii. Jur, Gabi, că n-am scris cu plăcere această misivă. O făcui cu milă. Tandră. Așa, ca pentru eventual un nepot neajutorat. Cu handicap. Așa e soarta. Ce copil frumos, bietu' de el. Dotat. Talentat. Fără cap. O să ți-l recuperezi? Capul... Te-oi mai trezi vreodată?
George Stanca pamflet