Scrisorile lui Stanca: Dragă Moş Crăciun,
Ai grijă de poporul român. N-a luat-o razna, dar este pe aproape. Nu-i aduce bogăţii. Că are. Nici nu ştie el câte are. Fără număr, fără număr, vorba maneliştior pe care poţi să ni-i iei, apropo, săi duci la poli, că se-nnebunesc după răcoare...
Adu-i aminte, apoi, românului nişte pasaje de istorie, să-nveţe că nu trebuie să le deie străinilor bogăţiile noastre. Şi pe nimic. Nici bogăţii, nici avuţii, nici ministere, nici spitale, nici mediu, nici cultura românească, ro mâ neas că !!!... Eventual, lasă-i să înstrăineze ce au primit ei, personal, de la mămica şi de la tăticul lor. Sau să le dea nevestele şi fiicele lor, dacă totuşi au ceva de dat...
Şi, dacă nici aşa nu se potolesc, Moş Crăciun, dă-i inima la câini, Moşule! Cum a spus Eminescu: „Cine-au îndrăgit străinii/ Mânca-i-ar inima cânii /Mânca-i-ar casa pustia/ Şi neamul nemernicia". Ba, dacă mai dă pe nimic sau pe o şpagă bună doar pentru el din ce ne-a dat nouă Dumnezeu la faţa şi la miezul pământului - ceea ce pentru ţară tot nimic înseamnă - fă precum intransigentul Dumnezeu al Vechiului Testament: adu-i blesteme, zavistii, ciumă bubonică, secetă, furtuni, diluvii, exiluri, stoluri de lăcuste şi invazii de şobolani. Pe scurt şi pe-nţelesul prostului: dă-i românului, Moşule, mintea cea de pe urmă... Ci, fă-o cât mai iute până ce nu ajungem la sapă de lemn...
Că guvern i-ai adus, săru' mâna , democraţie i-ai readus, de străini l-ai scăpat cu greu - oare, pentru cât timp? - ce ne mai rămâne nu e decât să fim guvenaţi în linişte, în armonie şi în pace. Cam tot la fel cum începuse să funcţioneze şi istorica Alianţa DA. Până când „căposul" de Tăriceanu s-a pus de-a curmezişul implacabilului şi irefutabilului fante de vapor Traian... Şi, mai adu-le lor un sac cu praf de coabitare. Că praful se va alege...
George Stanca pamflet
