Singurul animal din lume care se ghidează după stele! Acum 8 ani a fost la un pas să dispară de pe fața pământului
În lumea fascinantă a migrațiilor animale, există o excepție uimitoare: molia Agrotis infusa, singura nevertebrată cunoscută care se ghidează după stele în drumul său anual.
Aceste insecte extraordinare parcurg în fiecare primăvară aproape 1.000 de kilometri pentru a ajunge în câteva peșteri de la altitudini mari din sud-estul Australiei, unde temperaturile rămân scăzute pe durata arșiței australiene.
O migrație spectaculoasă, o orientare misterioasă
Ceea ce face această migrație remarcabilă nu este doar distanța parcursă, ci și modul în care moliile își găsesc drumul corect. Spre deosebire de multe specii migratoare, fiecare molie Agrotis infusa face această călătorie doar o singură dată în viață — dus-întors.
După ce se întorc în zonele de reproducere, depun ouă și mor, iar urmașii lor preiau aceeași călătorie, fără nicio îndrumare din partea părinților. Astfel, întrebarea care a stârnit curiozitatea cercetătorilor este: cum știu aceste molii unde să meargă?
Cum se ghidează moliile după stele
Profesorul Eric Warrant, de la Universitatea din Lund (Suedia), împreună cu echipa sa, a studiat cu atenție acest mister.
Migrația moliilor are trei etape: zborul pe distanțe mari, apropierea de zona țintă și folosirea indiciilor locale pentru a se orienta în ultima fază, cum ar fi semnalele vizuale sau schimbările de presiune atmosferică. Dar cum fac ele prima parte a drumului, când munții sunt încă prea departe?
Studiile anterioare au arătat că moliile folosesc câmpul magnetic al Pământului ca o busolă naturală. Totuși, acest sistem poate fi perturbat de anomalii locale sau activitatea solară.
Pentru a verifica dacă se ghidează și după stele, cercetătorii au creat un planetariu special, simulând cerul nopții și anulând complet câmpul magnetic. Rezultatul a fost uimitor: atunci când pozițiile stelelor erau cele reale, moliile zburau în direcția corectă, dar când stelele erau inversate, acestea își schimbau complet traiectoria, confirmând că se pot orienta după astronomie, asemenea marinarilor antici.
Se pare că moliile nu urmăresc neapărat anumite constelații, ci mai degrabă Calea Lactee, banda luminoasă care străbate cerul sudic. Neuronii din creierul lor minuscul pot detecta forma acestei benzi și regiunea cea mai luminoasă, Nebuloasa Carina. Ochii moliilor sunt adaptați pentru a vedea în toate direcțiile simultan, cu excepția privirii directe în spate, ceea ce le oferă o perspectivă completă asupra cerului.
Provocările luminii urbane
Deși această orientare este impresionantă, moliile se pot rătăci din cauza luminilor artificiale ale orașelor, precum Canberra.
Aceste insecte nocturne sunt atrase de lumină deoarece, în mod natural, cerul este mai luminos decât solul. Astfel, ele tind să-și păstreze partea dorsală orientată spre sursa de lumină, rotindu-se în cerc în jurul becurilor, ceea ce le poate deruta grav în timpul migrației.
În urmă cu opt ani, o secetă severă a dus la o scădere dramatică de 99% a populației de molii Agrotis infusa.
Acest colaps a afectat și alte specii, cum ar fi oposumul Burramys parvus, care se hrănește cu aceste molii. Refacerea populației a fost lentă, dar în acest an, moliile și-au revenit la numărul de dinaintea secetei.
Profesorul Warrant avertizează însă că schimbările climatice pot crește frecvența unor astfel de evenimente, punând în pericol această specie unică și ecosistemele în care joacă un rol esențial.
