Video„Stai ca boul pe coadă”. Dialogul tensionat dintre Gabriela Cristea și Ioana Ginghină care a stârnit controverse și reacții dure din partea medicilor
Un schimb de replici dintre Gabriela Cristea și Ioana Ginghină în cadrul podcastului moderat de actriță a provocat controverse puternice în mediul online. Declarațiile celor două vedete, care sugerau că depresia ar putea apărea din „prea mult timp liber” sau lipsa activității, au fost criticate dur de specialiști, care le consideră periculoase și stigmatizante. Experții atrag atenția că depresia este o boală serioasă, care necesită tratament medical, iar abordările superficiale pot adânci sentimentul de vinovăție și neputință al pacienților.
Ce au spus Gabriela Cristea și Ioana Ginghină
Gabriela Cristea: „Și eu am mers la psiholog, dar eu am mers cu o chestie concretă: nu mai dormeam. Și am aflat că e de la menopauză. Și m-am reglat. Punct ochit, punct lovit. Dar acum toată lumea este în depresie. Eu cred că au prea mult timp”
Ioana Ginghină: „Exact înainte cred că am discutat cu un invitat că și dacă te enervează cineva te scoate din depresie. Că te enervează și...”
Gabriela Cristea: „Ai o activitate. Dar dacă stai ca boul pe coadă normal că îți pui toate întrebările existențiale din lumea asta. Și nici nu avem, hai să fim cinstiți, cum erau grecii când au inventat democrația, peisajele alea să îți taie răsuflarea și să stai așa să te uiți ca boul pe coadă. Că și eu fac chestia asta. Când mă duc la mare stau așa, îmi curge băluța și...”
Ioana Ginghină: „Da, dar la tine e odihnă. (...) Dar e altceva când ești tot timpul într-o pauză”.
Replica fermă a medicilor și specialiștilor
Medicii atrag atenția că astfel de declarații pot fi extrem de dăunătoare. Dr. Miriam Gălescu, medic psihiatru la Washington, explică că depresia nu este un rezultat al lipsei de activitate sau a timpului liber, ci o boală reală ce necesită tratament:
„Cred că este foarte periculos să vorbim așa despre depresie, pentru că adăugăm la ceea ce simt acești oameni un nivel de vinovăție și de rușine pentru ceva ce nu pot controla și nu și-au provocat singuri. Pacienții au deja sentimentul de neputință. Iar când cineva vine și spune «ar trebui doar să faci exerciții, doar să muncești mai mult, doar să.... ca să te simți mai bine», iar ei știu foarte bine că au încercat deja lucrurile astea și le-a venit foarte greu, cred se pot adânci în aceste sentimente de neputință și rușine.
Cu care noi, cei care tratăm depresia ne luptăm foarte mult. Ne luptăm să le explicăm acestor oameni că nu e vina lor că se simt așa, nu înseamnă că sunt slabi, nu înseamnă că nu știu să aibă grijă de ei.
Înseamnă că exact așa cum poți avea artrită și să devină o boală de care trebuie să ai grijă, sau cum se poate să ai diabet sau hipertensiune, așa se poate întâmpla să ai și depresie sau anxietate, iar noi suntem aici să îi ghidăm”, potrivit adevărul.ro.
Psihologul Sorina Brif subliniază că lipsa conștientizării în România face ca astfel de etichete să fie periculoase:
„Fără tratament, problemele de sănătate mintală pot avea un efect devastator asupra vieții oamenilor, iar riscurile sunt foarte mari. Cât rău pot face etichetele de tipul «prea mult timp liber»? Pot întârzia diagnostice și tratamente cu ani.
Depresia în România e privită, în continuare, mai degrabă ca o slăbiciune decât ca o boală, iar românii sunt cunoscuți ca națiunea care ajunge în ultimă instanță la psihiatru sau psihoterapeut. La noi în țară, depresia este tratată în principal în criză, nu în prevenție. Altfel spus, așteptăm să cadă omul înainte să întindem o mână de ajutor. Și asta e politică de stat.. Studiile arată că pot trece până la 11 ani de la apariția simptomelor până la un diagnostic, iar principalele obstacole sunt negarea problemei în 60% din cazuri, teama de judecată în 56% și rușinea în 53%.
Aceste cifre nu descriu doar tineri, descriu adulți de 35, 45, 55 de ani care funcționează disfuncțional ani la rând și numesc asta reziliență”.
Depresia nu e o alegere
Specialiștii explică că depresia nu se confundă cu tristețea, nu dispare prin gândire pozitivă sau activități recreative, și afectează profund gândurile, emoțiile și comportamentul pacientului. Dr. Gălescu spune că este o luptă cronică care poate lăsa oamenii fără energie și fără mecanisme de apărare.
„Vorbim de depresie când nu avem un motiv imediat, cum ar fi doliul, de exemplu, care explică starea în care este pacientul. De cele mai multe ori depresia se poate declanșa chiar fără motiv, printr-un cumul de factori relativ mici, dar care ajung la un nivel în care depășesc posibilitatea corpului de a se adapta. (...) Persoanele deprimate se izolează în general foarte mult, pentru că contactul social nu le mai oferă plăcere și poate fi resimțit ca o durere. O durere aproape fizică”, explică ea.
Depresia are un substrat fiziologic, adesea legat de dezechilibre ale neurotransmițătorilor. Medicamentele și psihoterapia sunt esențiale pentru a permite pacientului să funcționeze și să aplice metodele terapeutice, iar conștientizarea și destigmatizarea afecțiunii sunt vitale pentru prevenție și tratament.
„Este o boală care are un substrat fiziologic. Există încă dezbateri referitoare la acest substrat, teoriile curente se axează pe dereglări de neurotransmițători. (...) Cu ajutorul medicamentelor încercăm să reglăm acest reglaj biochimic. Psihoterapia este, de asemenea, foarte importantă. De cele mai multe ori, cele mai bune rezultate le obținem combinând psihoterapia cu medicația, în funcție de gravitatea depresiei. (..)
Medicamentele aduc pacientul la un nivel în care să poată încorpora metodele terapeutice. De multe ori, pacientul este prea bolnav să poată aplica lucrurile pe care le spunem".
Psihologul Sorina Brif adaugă:
„Depresia nu este o tristețe mai prelungită și nu dispare dacă gândești pozitiv sau ieși mai mult pe afară. Nici dacă asculți muzică sau îți ignori gândurile, cum am tot auzit. Este o tulburare neurologică reală, în care chimia creierului, mai exact echilibrul serotoninei, dopaminei și noradrenalinei este perturbat, la fel cum în diabet pancreasul nu mai produce insulină corect. Nu e o alegere, nu e lene, nu e slăbiciune de caracter. Poate lovi un părinte cu două joburi, un medic, un sportiv de performanță, un om care din exterior pare că are totul”.
„Când nu mai poți, e ok să cauți ajutor”
Vestea bună, spun specialiștii din domeniu, este că noile generații sunt mai atente la subiectul depresiei și mai educate din punct de vedere al psihologiei. La nivel genral, însă, anumite mentalități rămân bine întipărite.
„Poate că cel mai greu lucru de schimbat la noi nu e sistemul, ci motto-ul preferat al neamului. «Când nu mai poți, mai poți puțin» a fost multă vreme un semn de rezistență, dar a devenit o capcană.
Trebuie înlocuit cu ceva mai onest: când nu mai poți, e ok să cauți ajutor. Concret, avem nevoie de acces real la terapie decontat prin sistemul public, de campanii care să vorbească și pe limba omului de +40 de ani care crede că depresia e pentru alții și de voci publice care să înțeleagă că platforma lor vine cu responsabilitate. Noi suntem încă la stadiul în care conștientizarea înseamnă mai mult zgomot decât infrastructură”, atrage atenția psihologul Sorina Brif.
