Pașaportul de vaccinare. Istoria celui mai controversat document din lume. Ideea a apărut încă de acum 130 de ani
Pașaportul de vaccinare reprezintă o dovadă a imunizării împotriva coronavirusului, dar poate fi privit și ca o recompensă oferită tuturor celor care au ales să se vaccineze. Spunem recompensă pentru că, în primul rând, pe baza lui vom putea călători în străinătate. În al doilea rând, europenii posesori ai acestui act vor avea acces în anumite spații publice, în timp ce persoanele nevaccinate vor fi respinse. Mai pe românește...ești imunizat, poți pleca unde vrei, nu ești imunizat, vei sta la tine acasă. Adio, deci, vacanțe în Grecia, Spania sau cine știe prin ce alte țări europene!
Pașaportul de vaccinare este azi unul dintre cele mai controversate documente și a stârnit polemici aprinse. Într-un final însă toată lumea a fost de acord că acest act ar putea împiedica răspândirea noului coronavirus de la o țară la alta și ar putea ajuta la redeschiderea turismului internațional.
Nu ar trebui să ne mire deloc faptul că unele țări vor implementarea cât mai rapidă a pașaportului de vaccinare, iar altele sunt total împotrivă invocând încălcarea drepturilor omului. Pentru că astfel de discuții aprinse au existat cu mult timp înainte de izbucnirea pandemiei de Covid. Mai exact încă de acum 130 de ani.
Pașaportul de vaccinare, introdus pentru prima oară în 1890 în India Britanică
Dezbateri aprinse în legătură cu această dovadă a vaccinării ca regulă obligatorie pentru intrarea pe teritoriul anumitor state dar și călătoriile între granițele aceleiași țări au existat încă din anul 1890 în India Britanică, atunci când autoritățile au încercat să țină sub control răspândirea ciumei. Pe atunci, omenirea se confrunta cu a treia pandemie mondială de ciumă.
În anul 1890, guvernul Indiei Britanice a adoptat o serie de măsuri în încercarea disperată de a opri răspândirea ciumei, iar printre aceste reguli și restricții se număra și introducerea pașaportului de vaccinare pentru toate persoanele care doreau să călătorească. Indirect, populația era obligată să se imunizeze. Un lucru cu care oamenii nu prea au fost de acord. Cetățenii au văzut în certificatul de vaccinare o măsură de control, invazivă, menită să limiteze călătoriile și să controleze orice mișcare și activitate.
Tensiunile între populație și autorități au fost atât de mari încât în anul 1890 a fost adoptată Legea bolilor epidemice. Această lege oferea autorităților posibilitatea de a acționa fără teamă că ar încăla vreun drept fundamental al omului. Legea e lege și nu se discută. În baza acesteia, oficialii din domeniul sănătății avea dreptul de a-i evacua pe bolnavi din casele lor, adesea cu ajutorul poliției sau al armatei, și, de asemenea, aveau dreptul de a le incendia locuințele. În acest fel, ei sperau să ucidă virusul dar și coloniile de șobolani care existau în acele dărăpănături și care transmiteau ciuma. Nu în ultimul rând, populația era obligată să dețină astfel de certifiocate de vaccinare, asta după ce medicul Waldemar Haffkine a produs primul vaccin.Noua legislație le-a permis așadar autorităților să ia măsuri drastice pentru a împiedica răspândirea bolii, măsuri de sănătate publică pe care cetățenii le considerau foarte intruzive.
Măsurile adoptate au însă la tulburări civile în toată țara, la gtreve și demonstrații care, de mult eori, au degenerat devenind violente. Prin urmare, foarte mulți oameni din zonele urbane au migrat către zonele rurale ale țării, acolo unde guvernul colonial era mai puțin prezent. Însă, din păcate, exodul a adus cu sine ciuma, și iată cum pandemia, în loc să fie oprită, s-a răspândit și mai mult.
Se pare că măsurile de control, legile, restricțiile nu au fost deloc eficiente, certificatul de vaccinare s-a dovedit a fi un document greu de monitorizat și greu de gestionat.
Pașaportul Covid și decizia Americii
Conceptul actual de „pașaport de vaccinare” nu este foarte diferit de cel care a fost impus indienilor acum mai bine de 130 de ani. Este doar mai modernizat, căci poate exista atât fizic, pe hârtie, cât și digital. Documentul este menit să-i țină la distanță pe cei nevaccinați de zonele publice unde ar putea răspândi boala. Pe de altă parte, recompensează persoanele imunizate cu o revenire la o viață cât de cât normală.
În America, Guvernul federal a decis să nu impună acest pașapoart de vaccinare și nici să elibereze astfel de documente. Decizia revine fiecărui stat în parte. Motiv pentru care la New York, de exemplu, a început deja testarea documentului prin implementarea aplicației Excelsior Pass. În schimb, guvernatorii republicani din Florida și Texas au semnat ordine care interzic pașapoartele Covid-19, ambele invocând probleme de confidențialitate. Potrivit datelor furnizate de Universitatea Johns Hopkins, aceste trei state americane au înregistrat cel mai mare număr de cazuri de îmbolnăvire cu Covid-19.
Adoptarea pașaportului de vaccinare nu va fi un lucru simplu și ușor. Istoria ne-o demonstrează din plin. Speranța este ca din ce în ce mai mulți oameni să accepte vaccinarea, să numai existe suspiciuni cu privire la imunizare iar pandemia să se stingă.
