Dr. Alin Codruț Nicolescu, președintele Societății Române de Dermatologie: Dermatita atopică este o boală inflamatorie severă, adesea confundată cu o alergie
Dermatita atopică nu este o alergie. Aceasta este una dintre cele mai importante clarificări făcute de dr. Alin Nicolescu, președintele Societății Române de Dermatologie.
„Este o boală inflamatorie, nu o afecțiune alergică. O alergie o poți controla dacă eviți alergenul. În cazul dermatitei atopice, inflamația are un mecanism mai complex și afectează mai multe organe, nu doar pielea”.
Cauza principală este una genetică, spune dr. Nicolescu : “Pielea pacienților cu dermatită atopică are un deficit de lipide esențiale (precum ceramidele), ceea ce compromite funcția de barieră și favorizează pătrunderea alergenilor și a altor factori iritanți. Astfel, pielea devine uscată, fisurată și predispusă la inflamații recurente “.
„Cel mai mare imitator din dermatologie”
Identificarea dermatitei atopice este dificilă din cauza varietății de manifestări clinice. Boala poate apărea cu leziuni roșii, vezicule, piele îngroșată sau fisurată, afectând diferite zone ale corpului în funcție de vârstă: obrajii la bebeluși, pliurile pielii la copii, degetele, buzele sau gleznele la adulți :
„Dermatita atopică este cel mai mare imitator. Da, este destul de greu de pus un diagnostic de dermatită atopică, pentru că, din punct de vedere clinic al leziunilor, există un polimorfism lezional. Sunt pacienți care au dermatită atopică și au ca manifestări numai afectarea buzelor, cu niște crăpături. Afectarea buzelor, crăpături, pot fi în atopie, poate fi și în alte afecțiuni ale buzelor, alte tipuri de chielită. Sunt pacienți care au dermatita atopică și, la un moment dat, vin doar cu niște leziuni la nivelul degetelor, cu niște mici vezicule aproape imperceptibile. Pot să fie în atopie, pot să fie în altceva”.
Testele alergologice sau analizele de sânge (precum imunoglobulinele E) nu sunt utile în stabilirea diagnosticului:
„Dermatita atopică se identifică clinic, pe baza unui chestionar numit Hanifin și Rajka, care include patru criterii majore și 23 de criterii minore. Pacientul, dacă îndeplinește trei din cele patru majore și minim trei din cele 23 minore, este clar încadrat cu dermatită atopică. Din păcate, mulți pacienți pierd timp prețios încercând să se trateze singuri sau căutând explicații greșite pentru simptome. Cei mai mulți cred că este o alergie și ajung târziu la dermatolog, în stadii deja avansate ale bolii”, avertizează medicul.
O boală care afectează întreaga familie
Deși statisticile indică o prevalență de 10% în România, dr. Nicolescu afirmă că impactul real este mult mai mare: „Afectează între 30% și 40% din oameni, pentru că este o boală a familiei. Când un copil are dermatită atopică, suferă toți din jur – părinții, frații, surorile. Dermatită atopică este una dintre acelea afecțiuni care îți limitează anumite, să zicem, hobby-uri, sau chiar serviciul în sine”.
Printre simptomele cel mai greu de suportat se numără pruritul intens – mâncărimea constantă, adesea accentuată noaptea, care duce la insomnie, iritabilitate și dificultăți de concentrare. Calitatea vieții este semnificativ afectată, mai spune acesta: „Există pacienți cu dermatită atopică a căror calitate a vieții este mai scăzută decât cea a unor bolnavi cu diabet sau boli cardiovasculare”, spune dr. Nicolescu.
Tratamentul corect începe cu îngrijirea zilnică a pielii
Tratamentul dermatitei atopice se bazează în primul rând pe schimbarea stilului de viață și pe îngrijirea zilnică a pielii cu emolienți, nu cu simple creme hidratante, recomandă dr. Alin Nicolescu: „Emolientul vine cu substanțe active care refac bariera pielii, pe când hidratantul doar mobilizează apa deja prezentă în piele”.
În plus, mai spune medicul, emolientele trebuie schimbate după un anumit timp, pentru că acestea nu își mai fac efectul:
„Foarte rar un emolient poate fi folosit pe o perioadă lungă de timp. De aceea, noi nici nu recomandăm un brand sau altul. Recomandăm 5-6 variante, se începe cu unul și apoi se schimbă când una dintre opțiuni nu își mai face treaba”.
Ulterior, în funcție de severitate, se aplică tratamente topice cu dermatocorticoizi, imunomodulatoare sau, în cazurile grave, terapii sistemice și biologice:
„Avem terapii moderne, unele disponibile și în România, o parte dintre ele sunt suportate integral de stat, așteptăm și restul. Sunt tratamente scumpe, dar necesare – dovadă că industria a investit masiv în ele pentru că într-adevăr boala respectivă este o boală severă.”
Nevoia de alternative terapeutice aprobate și compensate
Ca la toate afecțiunile autoimune, este nevoie de alternative terapeutice aprobate și compensate, a mai spus doctorul Nicolescu, pentru că, la un moment dat, pacientul pierde răspunsul la terapia curentă:
„De ce spun eu că e nevoie de mai multe opțiuni. Pentru că, din punct de vedere al costurilor, sincer, dacă am două sau patru opțiuni, eu nu văd o diferență de cost. Nu sunt economist, poate greșesc, dar eu tot 200 de pacienți tratez și prescriu tot un singur tratament fiecăruia. Prețurile la medicamente sunt aceleași. Că am două sau patru opțiuni, până la urmă, eu tot aceleași costuri le am. Problema este însă că, dacă n-am decât două opțiuni, la un moment dat, tratamentul intră într-o rutină și ajunge să nu-și mai facă efectul în totalitate. Îl schimb pe primul cu al doilea. Dar în momentul în care al doilea nu mai merge, m-am oprit. Dacă am patru, pot să o mai lungesc și, în timpul ăla, poate că mai apar încă patru și atunci pacientul nu rămâne fără un tratament eficient”.
Un alt aspect esențial este tiparul de tratament. Dr. Nicolescu susține necesitatea unui tratament continuu, nu intermitent:
„Dacă tratăm doar în crize, răspunsul va fi mai slab de la un episod la altul. Terapia continuă controlează boala, menține pacientul activ și reduce nevoia de concedii medicale.”
Mituri de demontat
În încheiere, dr. Nicolescu atrage atenția asupra unor mituri frecvente care pot agrava boala:
- „E doar o alergie.” – FALS. Este o boală inflamatorie sistemică.
- „Soarele face bine.” – PARȚIAL ADEVĂRAT. În climat uscat, poate ajuta. În climat umed, poate agrava.
- „Trebuie să evit toate alimentele alergene.” – DOAR DACĂ EXISTĂ ALERGIE ASOCIATĂ.
- „Anti-histaminicele ajută.” – NU ÎNTOTDEAUNA. Pruritul din dermatita atopică nu e generat de histamină.
Dermatita atopică se diagnostichează și se tratează la medicul dermatolog
Dermatita atopică nu se tratează „după ureche” și nu dispare cu creme obișnuite. Diagnosticul pus de un dermatolog și tratamentul adaptat formei de boală sunt esențiale pentru a preveni complicațiile și pentru a reda pacientului o viață normală:
„Îi rog pe pacienți să nu-și ierarhizeze greșit bolile. Poate mâncărimea pielii vi se pare mai puțin importantă decât hipertensiunea, dar uneori, exact acest disconfort constant agravează și restul afecțiunilor”, conchide dr. Nicolescu.
Acest material face parte din campania “În pielea lor” – un demers public de conștientizare a dermatitei atopice, inițiată de Asociația Community Links.
Articol sustinut de Asociatia Community Links.
