Ea este strănepoata marelui poet George Topîrceanu! Este actriță și are o legătură specială cu Maria Tănase
O artistă completă, așa poate fi descrisă Meda Topîrceanu, urmașa marelui poet George Topîrceanu, care duce mai departe prestigiul numelui cu talent, pasiune și iubire pentru artă. Actriță, mezzosoprană și prezentatoare, Meda confirmă prin fiecare apariție că talentul moștenit nu este suficient fără ani de muncă, disciplină și sacrificiu. Într-un interviu exclusiv, artista a făcut mărturisiri emoționante despre familie, despre strămoșul său, despre vocație și drumul ei pe scenă, dar și despre spectacolul unic dedicat Mariei Tănase, un proiect în care investește suflet, timp și multă energie. Cine este, cu adevărat, Meda Topîrceanu dincolo de numele celebru pe care îl poartă? Răspunsurile se află în rândurile următoare.
Ea este strănepoata marelui poet George Topîrceanu!
Click: Meda, haide să vorbim puțin despre rădăcinile tale. Ești stră-stră-strănepoata marelui poet George Topîrceanu. Sunt curioasă să știu cum era când, la școală, aflau copiii că ești nepoata celui pe care îl citeau în cărți.
Sincer să fiu, oamenii nu știau că sunt stră-stră-strănepoata lui George Topîrceanu, dintr-un motiv simplu: pe atunci purtam numele tatălui meu, iar legătura mea de rudenie cu poetul este pe linia mamei. Ulterior, mi-am schimbat numele, iar vestea a fost un adevărat șoc pentru toată lumea, pentru că nimeni nu știa.
Nu pot spune că acest lucru mi-a adus vreun avantaj sau vreun beneficiu special. Lumea doar reacționa cu surpriză — „A, ești nepoata lui Topîrceanu? Ce tare!” — dar cam atât.
Ceea ce mi se pare însă cu adevărat frumos în această legătură strămoșească este faptul că George Topîrceanu, dincolo de a fi cunoscut ca unul dintre cei mai mari poeți ai României, era și un artist plastic remarcabil. Iubea teatrul, iar pe lângă prietenia sa cu Mihail Sadoveanu, era un apropiat al lui Ion Luca Caragiale, pe vremea când acesta era directorul Teatrului Național din București.
Iar eu, la multe decenii distanță, am ajuns să urmez Arte Plastice. Interesant este că, fără să-mi propun, am descoperit că stilul meu pictural seamănă mult cu al lui — ca și cum am fi împărțit aceeași mână, aceeași pensulă, ca să spun așa. A fost o surpriză chiar și pentru mine.
Se pare că moștenirea genetică și artistică s-a transmis foarte frumos, iar acest lucru mă bucură și mă onorează profund.
Și, apropo, îmi amintesc de vorbele lui George Enescu, care spunea:
„Talentul nu este un privilegiu, ci o datorie.”
Realizez din ce în ce mai mult că am o datorie față de strămoșul meu — aceea de a duce mai departe ceea ce el a început, la cel mai înalt nivel, și de a nu-l dezamăgi.
Faptul că, mai târziu, am devenit actriță și cântăreață cred că are legătură și cu prietenia lui cu Caragiale. Cumva, toate aceste lucruri se reflectă astăzi în viața mea — și parcă totul se leagă într-un mod frumos și firesc.
Click: Există ceva ce nu știe nimeni despre stră-stră-străbunicul tău?
Nu știu exact ce să spun, nici dacă este ceva cu adevărat special. Tot ce știu este că George Topîrceanu era un om foarte încăpățânat — nu neapărat îndărătnic, ci mai degrabă capricios, pentru că își urma propriile idei cu o hotărâre rară și își trăia viața la maximum. Nu făcea nimic care să nu-i aducă bucurie și sens. Pot spune că era rebelul căruia îi placea viața.
Într-un fel, tot ceea ce fac eu astăzi cred că se leagă de alegerea lui de a fi artist, în ciuda faptului că s-a născut într-o familie foarte
modestă — la fel ca mulți alți mari artiști care au scris istorie în România. Tocmai această origine cred că l-a motivat să iasă din cotidianul simplu al vieții țărănești din acea perioadă.
Deși s-a născut la București, viața lui nu a fost ușoară. După un timp, a fost nevoit să plece din oraș, a revenit și apoi iar a plecat până a venit războiul, a fost luat prizonier de război, a trecut prin momente extrem de grele. Să reușești să duci arta la un asemenea nivel, în condițiile în care te îmbolnăvești de tifos și te întorci din război bolnav și slăbit, este o dovadă de forță și de pasiune monumentală.
Și, apropo de strămoși — pentru că toată lumea vorbește despre ei —, strămoșul meu, pe lângă faptul că a fost și rămâne unul dintre cei mai mari artiști ai poporului român, a fost și un luptător pentru libertatea acestui popor, la propriu și la figurat.
Click: Cum a fost pentru tine să duci în spate numele Topîrceanu?
Să duc mai departe acest nume nu este ușor, dar este plăcut. Tocmai de aceea mă bucură enorm faptul că reușesc să ating treptat cele mai înalte pentru obiective pe care mi le-am propus și sper ca, pas cu pas, să ajung și mai sus.
Toată arta pe care o creez este realizată cu cea mai mare grijă și la cel mai înalt nivel de calitate, iar acest lucru îmi aduce o satisfacție profundă. Nu îmi permit să greșesc — chiar dacă suntem oameni și, implicit, artiști, știu că nu am voie să dau greș. Trebuie să fiu foarte bună de fiecare dată când urc pe scenă.
Mă emoționează sincer faptul că, la fiecare spectacol sau concert, oamenii pleacă schimbați, fericiți și plini de bucurie că au fost acolo, că le-am putut atinge sufletul prin artă. De fiecare dată când îi reîntâlnesc și văd în ochii lor emoția și recunoștința, îmi dau seama că arta chiar vindecă.
Noi, artiștii, avem datoria de a aduce bucurie în sufletele oamenilor. Suntem, într-un fel, medicii emoțiilor, așa cum preoții sunt medicii sufletelor. Rolul nostru este să transformăm și să luminăm sufletele celor care vin să ne vadă — fie că este teatru, concert sau orice altă formă de manifestare artistică.
De aceea, noi nu avem voie să dezamăgim publicul. Este o responsabilitate uriașă, dar și o binecuvântare. De fiecare dată când văd publicul plecând fericit, emoționat și transformat, simt o bucurie profundă — aceea că mi-am împlinit menirea.
Click: Cum ai ales cariera de actriță și cum a fost parcursul până în prezent?
Mi-a fost mereu greu să aleg între actorie și muzică. Întotdeauna am știut că voi fi atât actriță, cât și cântăreață, pentru că cele două se completează perfect. Nu pot spune că sunt doar una sau doar cealaltă — sunt, pur și simplu, artist, pentru că le îmbin pe amândouă și, uneori, chiar mai mult de atât.
Am simțit dintotdeauna că locul meu este pe scenă. De fiecare dată când urc acolo, fie că joc sau cânt, simt că mă întorc acasă. Este un sentiment unic, de apartenență și liniște, de care nu mă pot despărți.
Și tocmai de aceea știu sigur că nu voi alege niciodată altceva în afară de scenă.
Click: Ești și mezzosoprana. Poți alege între actorie și muzică?
Nu voi alege niciodată între cele două — actorie și muzică. Mă bucur enorm că pot urca pe scenă și să aduc bucurie oamenilor prin cântec. Tocmai de aceea mă pregătesc să prezint un concert extraordinar, plin de emoție, care să atingă sufletele celor care îl vor asculta.
Este un concert cu o semnificație profund românească, dedicat identității culturale a națiunii noastre. Se numește „Cu drag, M.T. – Scrisoare deschisă către Maria Tănase”, construit pe muzica ei.
Concertul va avea loc pe 10 noiembrie, la Casa de Cultură din Cisnădie, începând cu ora 19:00, iar din luna ianuarie concertul va ajunge și la București.
Este un spectacol de muzică folclorică autentică, reinterpretată în armonii de muzică cultă. Am preluat cântecele Mariei Tănase și le-am redat într-o formă nouă, cântând pentru ea, dar și pentru publicul care o iubește.
Maria Tănase a lăsat în urmă o moștenire culturală colosală, iar acest concert este modul meu de a-i aduce recunoștință. Nu este un concert comemorativ, ci o scrisoare de dragoste închinată ei — un dialog prin muzică, plin de emoție și sensibilitate.
Sunt convinsă că publicul va vibra alături de mine la fiecare notă, la fiecare vers, și va pleca acasă cu sufletul plin de bucurie.
Click: De ce Maria Tănase? Care este povestea din spatele spectacolului?
Maria Tănase reprezintă pentru români cântecul autentic, feminitatea și puterea transpusă prin muzică. Vocea ei gravă și profundă rămâne un simbol al identității culturale românești.
Mi-am dorit, de peste 10 ani, să aduc acest concert la viață. Într-o perioadă în care cultura are nevoie de reîmprospătare. Muzica Mariei Tănase poate fi o renaștere și o iluminare pentru public, readucând în prim-plan valorile adevărate ale poporului român.
Folclorul reinterpretat de mine, îmbinat cu muzică cultă, îl face accesibil și captivant pentru toți, iar tinerii se pot apropia astfel de această comoară artistică.
Click: Cum a fost munca la spectacol și ce surprize pregătești publicului?
Încă lucrăm la spectacol, dar produsul final va fi prezentat pe 10 noiembrie, de la ora 19:00, la Casa de Cultură a orașului Cisnădie, iar ulterior și în București.
Construirea acestui concert a fost o muncă titanică, pe care am avut onoarea să o fac alături de artiști de excepție:
• Marius Iancu, contrabasist, unul dintre cei mai buni și recunoscuți contrabasiști din țară;
• Cristian Preotu, vioară, unul dintre cei mai valoroși violoniști pe care îi avem;
• Diana Spânu Dănilă, pianistă de o calitate și o profunzime rară;
• Eveline Doija, violonistă extraordinar de talentată.
Alături de ei, concertul beneficiază de aranjamentele maestrului și compozitorului Ioan Dobrinescu, iar muzica este uluitoare, majestuoasă și plină de emoție.
Sunt nerăbdătoare să împărtășesc acest concert cu publicul, acesta pentru mine este ca un copil abia născut, pe care abia aștept să vi-l arăt.
