Eduard Buhac, actorul din „Cei Trimiși”, își dorea să ajungă preot:„Mi-am zis că poate am să fiu cel mai amuzant călugăr din mănăstire”
Foarte încântat că joacă în „Cei Trimiși”, actorul Eduard Buhac a ajuns departe.Când era mic își dorea să se facă preot sau călugăr dar viața l-a adus treptat într-o altă ipostază iar acum culege roadele. Despre tot ce face acum, ce înseamnă actoria pentru el și cum îi place să se descrie, Eduard Buhac ne-a povestit într-un interviu exclusiv pentru Click!
„Cei Trimiși” este primul serial românesc thriller cu elemente paranormale, disponibil exclusiv pe VOYO.
Raluca Aprodu o interpretează pe Edi Lucaciu, o inspectoare care, alături de colegii ei polițiști, se confruntă cu o serie de crime atipice, ce urmăresc același tipar. Nicolae, interpretat de Eduard Buhac, este un inspector nou-venit în secție, ce are rolul de a o ajuta pe Edi să deslușească misterul.
În fiecare luni, un nou episod din “Cei Trimiși” este disponibil exclusiv pe VOYO.
„Pe vremea aia îmi doream să mă fac preot sau călugăr”
Cum ți-ai dat seama că îți dorești să urmezi calea actoriei?
Când eram mic părinții mi-au luat casete cu Vacanța Mare. Le ascultăm în prostie și le învățăm pe de rost iar în fiecare an de Crăciun, după ce colindam întreaga familie, mai făceam și un segment umoristic din cele ascultate. Pe vremea aia îmi doream să mă fac preot sau călugăr și mi-am zis că poate am să fiu cel mai amuzant călugăr din mănăstire. În generală, o dată am jucat tanti Mița. Mureau mamele de râs. Mai trec niște primăveri, și în liceu intru în trupa de teatru în limba engleză “The Knockers” din Suceava. Am fost pe la niște festivaluri de teatru și cred că acolo acea afecțiune latentă dobândită din copilărie s-a diseminat - mă hotărâsem să mă fac actor.
Dacă nu era actoria, ce altceva ți-ai fi dorit să faci?
Tot prin meleagul storytelling-ului aș fi vrut să calc. Să scriu, să regizez, să produc, să cânt sau să compun muzică - lucruri cu care deja mă mai ocup. E ceva în actul creativ, în a face ceva din nimic, în a fi o punte dintre spațiul acela mental-imaginar și cel real, ce îmi oferă o imensă vitalitate și sens. Dar dacă lumea asta mi-ar fi fost complet cenzurată, nu știu - poate în advertising, poate în pediatrie, poate în gastronomie, poate în astronomie.
„Îmi plac și respect cuvintele”
Ce îți place cel mai mult la meseria ta?
Cel mai mult? Când lucrurile se leagă bine. Când simt că am contribuit cu ceva bun unei lumi sau perspective noi.
Cum te-ai descrie în doar câteva cuvinte?
Mereu îmi dă șah-mat întrebarea asta. Nu știu. Am anotimpuri.Frigul, ploaia și zilele scurte mă fac melancolic și introvertit. Soarele și căldura cheamă copilul din mine la joacă. Mi se zice că sunt “sensibilos”. Îmi plac și respect cuvintele și uneori îmi poate lua mult să le găsesc pe cele potrivite. Am pierdut 2 telefoane în aceeași lună la 18 ani. N-am mai pierdut niciunul de atunci. Lumea se schimbă mereu și eu cu ea.
Cu ce îți place să îți ocupi timpul liber?
Îmi place să îl ocup cu filme, cu plimbări prin târguri de vechituri, cu citit, cu gătit, cu prieteni pe terase sau cafenele, cu scris dar din păcate uneori ajung să-l pierd mai degrabă distras și absorbit de nenorocirea asta de telefon. Cred că e cel mai apropiat lucru pe care-l avem de o mașină a timpului - doar că una foarte proastă care te trimite o oră, două în viitor.
„Nu am un model unic”
Ai vreun actor, din țară sau din afară, pe care îl consideri un model?
Lista de actori pe care îi admir este foarte lungă și mi-ar fi foarte greu să încep să pun un nume în fața altuia, așa, în mod public. Dar un model unic nu am. Îmi place să împrumut lecții și atitudini de la mulți. Totodată, la momentul de față, am o fascinație și obsesie față de Edward G Robinson - unul din cei mai mari actori din Epoca de Aur al Hollywoodului ai anilor 30’ și - răspunzând și la din “țară sau afară” deodată - român, născut în București în 1893 și care a câștigat un Oscar pentru întreaga carieră. A devenit celebru pentru rolul său din „Little Caesar” - unul din primele filme cu gangsteri, ajungând emblemă originală a tipologiei, înainte de Al Pacino în „Scarface” sau Marlon Brando în „The Godfather” (rol care, inițial, ar fi trebuit să fie al lui). I-am citit recent biografia iar povestea vieții lui este pe cât de inspirațională, pe atât de dureroasă. Un mare actor care, din păcate, a fost dat uitării în țara în care s-a născut.
Cum ai primit propunerea de a te alătura distribuției serialului „Cei Trimiși”?
Am primit o invitație la casting din partea Domnicăi Cîrciumaru. A fost primul casting pe care l-am avut în România pentru un film sau serial și a fost o experiență nouă și diferită pentru mine. A fost un proces care a durat mai multe zile și în care am ajuns să cunosc și să dau probe cu mai mulți actori și actrițe pe care, până atunci, îi văzusem doar pe ecran. Majoritatea se cunoșteau deja între ei și purtau lejeritatea familiarității - ceva ce nu am întâlnit foarte des prin afară iar eu, recunosc, m-am simțit puțin “oaia neagră”. Posibil să fi ajutat într-o anumită măsură - personajul care mi-a fost oferit câteva săptămâni mai târziu, am aflat ulterior, este și el un fel de oaie neagră.
Cum arată procesul tău din spatele unui personaj, de obicei? Cum te-ai pregătit pentru personajul din „Cei Trimiși”?
Procesul poate să difere de la un proiect la altul, în funcție de natura lui. Totodată există niște pași de bază pe care îi urmezi iar “Piatra Rosetta” al oricărui personaj este textul. E bine să-l citești pe tot. De 10 ori. Și de fiecare dată să te provoci să mai descoperi un alt strat al poveștii. Și unde se plasează personajul tău în ea. Și de acolo poți începe munca și joacă. Mie-mi place să-mi fac aproape imediat un playlist cu muzica pe care ar asculta-o personajul, cu atmosfera pe care o poartă povestea și el în cadrul ei. Un lucru foarte simplu, dar cred că descoperind muzica cuiva oferă un punct bun de plecare. Nicolae, personajul din „Cei Trimiși”, e destul de diferit față de mine - mult mai organizat, calculat, răbdător și hotărât. Mi-am lipit niște notițe prin casă să-mi reamintească de lucrurile astea.
„M-am bucurat tare când am aflat că voi juca alături de prietena Ana Bumbac”
Cum a fost să lucrezi alături de colegii tăi de distribuție?
A fost o experiență intensă dat fiind și natura proiectului. Am avut o lună jumătate pentru filmarea celor 8 episoade a câte 45 de minute fiecare. A trebuit într-un timp scurt să ne cunoaștem și să reușim să formăm o brigadă închegată în care să ne putem încrede. M-am bucurat tare când am aflat că voi juca alături de prietena Ana Bumbac, care îmi este foarte apropiată, și ne-a surâs amândurora foarte mult prospectul de a interpreta două personaje care se au la cuțite din start și nu se înghit.
Ce alt tip de roluri îți dorești să explorezi?
Am precizat adineauri de Edward G Robinson. Mi-ar plăcea să reușesc în viitorul apropiat să îi redau viață acestui mare om și poveștii lui într-un spectacol.
Cu ce speri să rămână cei de acasă după ce urmăresc „Cei Trimiși”?
Cu dorința de a urmări mai multe seriale și filme autohtone. Cred că PIB-ul talentului pe cap de locuitor în România este destul de mare iar atenția publicului ține economia acestui talent în picioare. Dacă își întorc ochii mai des și spre producțiile din țară cantitatea și calitatea lor vor crește fiindcă atenția înseamnă finanțare.
